Secretul in relatia cu copilul!

Studiile arata ca intre 40-60% din reusita unui proces de consiliere este data de relatia psiholog-client. In alte cuvinte, daca clientul nu are incredere in mine, pot sa-i ofer cele mai bune tehnici care i-ar rezolva situatia, si tot nu vor exista rezultate.

La fel e si cu copiii. Aud atatia parinti si profesori lamentandu-se ca copiii nu asculta, nu invata.

Nu am vazut niciun copil care sa invete la o anumita materie fara sa-i placa profesorul! Aproape toti copiii cand ii intrebi de ce invata la materia X iti vor raspunde ca: „Imi place de prof. Stii ce prof tare avem?

Ar trebui sa nu fie surprinzator pentru parinti ca copiii asculta de parintii cu care au o relatie buna, de prietenie. Slogane precum „eu sunt parinte si nu iti vreau raul” nu functioneaza.

Daca vrei sa poti avea un cuvant de spus in situatiile de viata dificile ale copilului tau lucreaza la RELATIA ta cu copilul si nu fii obsedat de a-ti impune punctul de vedere. Rennta la frica ta de greseli pentru binele copilului.

Lasa-l sa experimenteze lucruri si sa invete fara sa aiba impresia ca are mereu un politist langa el care amedeaza orice tentativa si care stie dinainte ce are sa se intample!

Tuturor parintilor cu care fac cursuri sau cu care lucrez in cabinet le spun sa puna relatia cu copilul mai presus de orice. Daca este sa alegi intre a-l forta pe copil sa faca ce iti doresti tu si relatia ta, alege relatia.

De obicei e ok sa judeci orice comportament al copilului pe o scala de la 1-10 in ceea ce priveste gravitatea.

Ignora comportamentele extrem de putin grave (1-3 pe scala) si alege sa intervii bland la cele medii (4-6) pentru a fi ascultat atunci cand situatia chiar devine grava (iar cand spun grava ma refer la droguri, sex neprotejat sau cu multiple persoane, fumat, alcool, violenta, parasire de domiciliu, etc).

Problema la parinti de multe ori e ca acestia considera GRAV aproape ORICE comportament care nu corespunde cu ce isi doresc ei. Astfel ca copilul stie ca „Mama e mereu nemultumita. Orice fac, nu e destul”

Tie iti place copilul tau sau doar „il iubesti”?

Da, stiu ca termenul de RELATIE e un pic relativ. Ce inseamna asta?

Ai fost vreodata indragostita?

Poti sa iti iei cateva momente sa te gandesti? Ce simteai vis-a-vis de persoana de care erai indragostita? Cum vorbeai? Ce ton foloseai? Ce faceai cand gresea?

Nu cumva deabia asteptai sa o vezi? Sa te uiti in ochii ei/lui? Nu incercai cumva sa-i justifici orice greseala? Nu aveai un ton cald si bland? Nu aveai incredere in el/ea?

Gandeste-te acum la copilul tau.……….. cum ii vorbesti? II vorbesti ca unei persoane de care esti indragostita sau ca unei persoane de care el trebuie sa asculte si sa se supuna? Cum reactionezi cand greseste? Se simte reprosul in vocea ta? Esti indragostita de copilul tau?

Stii care e diferenta dintre a-ti iubi copilul si a-ti placea de copilul tau? Aproape toti parintii care se ocupa cat de cat de copiii lor spun ca-i iubesc. Cu toate acestea, isi permit sa strige la ei, sa-i critice, sa-i jigneasca sau sa-i umileasca atunci cand acestia nu reusesc sa se comporte la nivelul standardelor cerute de parinte.

Chiar si bataia e justificata prin iubirea pe care parintele spune ca o are fata de copil si de binele pe care acesta spune ca il vrea copilului.

Copilul simte iubirea atunci cand il bati sau frustrarea si furia ta? Copilul simte iubirea ta cand il critici si il compari cu ceilalalti copii sau frustrarea ta? Copilul simte iubirea ta cand greseste sau frustrarea si teama ta de a nu rade altii de tine?

Un copil se simte iubit atunci cand e acceptat. A avea grija ca copilul sa aiba haine, mancare, adapost si jucarii nu este suficient.

Un copil se dezvolta armonios cand este placut de parintii lui.

Imi amintesc de un videoclip pe care l-am vazut cu ani in urma in care un tata explica celorlalti ca „Mie imi place fata mea. Nu doar ca o iubesc ca e copilul meu, imi place pur si simplu ca si persoana. Imi place sa fiu in preajma ei, sa discut cu ea, sa ma joc cu ea, sa o laud.”

Un copil care simte ca parintii lui il plac va face de la sine multe lucruri care acum i se cer impunandu-i-se.

Revin la intrebare?????????? Tie iti place copilul tau?

Daca cumva ai raspuns da, mai am o intrebare: „Copilul tau stie ca iti place de el?”

Pasi practici pentru o relatie buna cu copilul tau

Acceptarea neconditionata – accepta-ti copilul asa cum e. Spune-i ca iubirea ta nu e conditionata de ce face sau nu face, de ce reuseste sau greseste si ca tu il iubesti tot timpul.

Invata-l responsabilitatea prin faptul ca il lasi sa suporte consecintele propriilor alegeri, insa nu faci asta la nervi si ii spui ca il iubesti chiar si atunci.

Elimina critica din viata ta si petrece mai mult timp apreciind lucrurile bune pe care copilul tau le face decat pe cele rele. Mai multe despre influenta negativa a criticii poti citi AICI.

Verifica-ti vocea.  Vocea este un instrument prin care trasnmitem atitudinea noastra fata de cineva. Ce transmite vocea ta? Caldura? Intelegere? Iubire? Sau tunete, fulgere si traznete (critica, impunere, forta, respingere)?

Du o lupta cu tine si decide-te sa vorbesti frumos chiar si atunci cand copilul greseste. Arata-i prin asta ca il accepti, insa nu esti de acord cu comportamentul lui.

Obisnuiti-va sa vorbiti calm si apropiat. Pe masura ce creste copilul te vei bucura tot mai mult de aceasta decizie.

Joaca-te cu copilul. Nimic nu omit parintii mai mult decat a se juca cu copiii. De cand sunt mici puteti sa folositi jocul pentru a-l invata lectii de viata.

Aici gresesc si profesorii. Predau atat de sec si searbad incat copiilor le vine sa faca orice altceva decat sa fie atenti. Totul ar fi diferit daca s-ar invata prin joc.

De exemplu: dintr-un singur joc, „nu te supara frate”, daca se joaca corect parintii il pot invata pe copil ca in viata lucrurile nu se intampla mereu cum imi doresc, ca nu e important sa castig ci sa particip la joc si ca supararea si crizele de nervi in cazul in care pierd au ca si consecinta ca copilul nu mai are voie sa joace pana nu se calmeaza.

In acest fel copilul invata si abilitatea, atat de mult dorita de parinti, de a fi calm si a nu se criza cand lucrurile nu ies cum isi doreste el.

Procedati la fel cu lectiile, cu spalatul pe dinti, cu mancatul sau cu orice comportament problema.

Organizati un joc si implicati copilul. Nu fiti balaurul care prevesteste catastrofa familiei prin voce si amenintari in cazul in care copilul nu se conformeaza!

Zambeste, razi si fa glume! Zambetul pe fata este ceea ce ne atrage la o persoana si ne arata ca putem avea incredere in ea.

De multe ori mamele omit si uita sa mai zambeasca. Stiu! Esti atat de impovorata si ai atatea pe cap! Insa, copilul tau nu isi va aminti cate ai rezolvat (pentru ca pentru el alea nu exista) ci ca erai mai tot timpul posomorata.

In momentul in care zambesti in organismul tau se secreta hormoni antistres care te ajuta sa combati stresul, sa rezolvi mai bine problemele si sa nu te imbolnavesti.

Stresul ucide!

Asa ca, zambeste! Nu e nevoie sa ai un anumit motiv! Fa-o primul lucru cand te trezesti dimineata!

Zambeste cand copilul tau se trezeste! Zambeste cand copilul tau vine acasa! Zambeste cand sotul tau vine acasa! Si vei vedea ca acestora va incepe sa le placa sa stea tot mai mult in compania ta.

 

Sper ca o sa alegi sa fii un parinte caruia „ii place copilul sau” si ca copilul tau o sa isi aminteasca de zambetul tau atunci cand nu e langa tine!

 

Cu drag,

Simona Ciff


31 thoughts on “Tie iti place copilul tau sau doar „il iubesti”?”

Mirela . aprilie 14, 2013 at 10:44

Azi m-am trezit tarziu caci e duminica, mi-am facut o cafea de rasfat, am deschis calculatorul si am inceput sa-mi citesc corespondenta.
Articolul tau a completat tabloul de mai sus. Iti multumesc pentru cuvintelele tale. Zilele trecute ii spuneam copilului meu adolescent ca tare imi place de el si el sustinea ca de fapt eu sunt programata genetic sa-l iubesc. Acum abia astept sa se trezeasca ca sa-i explic diferenta dintre iurbire parinteasca si sentimentul pe care-l am in preajma lui,ca e un tip strasnic, cu toata framantarile inerente varstei prin care trece.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 10:52

    Ha, ha…….. programat genetic? si alea care isi bat copiii si ii ard cu tigara sunt programate genetic?

    spune-i ca=i un norocos ca il iubesti si sa faca si el asa cu copiii lui! felicitari mamica de adolescent!

Violeta . aprilie 14, 2013 at 11:28

Copilul meu este cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat. Intre mine si el este o relatie de cei mai buni prieteni. Radem mult,ne jucam impreuna ( are 9 ani si jumatate ),avem zi de dans,zi de fotbal,zi de curatenie.
Cateodata uit sa mai zambesc datorita oboselii acumulate dar atunci cand vad zambetul copilului meu,cand ii vad ochii cum cauta sa vada cum ma simt uit de tot si zambesc din tot sufletul.
Imi iubesc copilul,il ador. E un copil cuminte si destept care isi cauta singur drumul in viata si eu il sustin din toata inima. Are numai FB la scoala,este inscris la o echipa de fotbal,ii place sa compuna poezii,isi cultiva vocabularul citind mult. Dar in primul rand se bucura de copilarie alaturi de prietenii lui.
Nu imi doresc decat sa pastram aceasta relatie mereu si sa nu uite clipele petrecute alaturi de mama lui.
Mi-a placut mult articolul. Multumesc.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 10:54

    Violeta,

    stiu ca e greu. nu uita insa sa zambesti chiar si atunci cand ai greutati. o frunte incruntata nu rezolva mai usor greutatile, iar copilul tau va aprecia asta.

    ai grija de tine si de minunatia ta de copil de 9 ani!

Adriana . aprilie 14, 2013 at 12:56

Foarte bun articolul, opiniile prezentate sint pertinente si de bun simt
Deoarece si eu detin un site de parenting Parinti de gemeni, voi recomanda cu drag acest articol parintilor care sint abonati la acest site dar si celorlalti prieteni ai mei.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 10:54

    Multumesc mult Adriana! SPer ca mamele de gemeni sa gaseasca informatii utile pe situl tau.

neicushor . aprilie 14, 2013 at 15:05

Marea realitate ne …depaseste aproape zilnic si e foarte adevarat ca uitam sa mai zambim cand copiii fac poazne ,,copilaresti ” iar noi parintii grijulii ii dojenim si uitam ca si noi am fost la fel .
Cred ca orice parinte se va bucura si va lua aminte la aceste sfaturi utile !
Multumim !

    Sim . aprilie 15, 2013 at 10:55

    Sa inteleg ca te-ai decis sa zambesti?

Simona . aprilie 14, 2013 at 15:18

Si mie imi place foarte mult articolul! Cred ca e deosebit de bun si pentru cei ce se pregatesc sa devina parinti:)
Din acceptarea neconditionata pentru copilul tau deriva toate!
Il recomand parintilor elevilor mei si eu, si prietenilor:)
Cu drag, Simona Ciobanu

    Sim . aprilie 15, 2013 at 10:56

    Multumesc Simona! Da, de la acceptarea neconditionata deriva o relatie buna atat cu copilul cat si cu elevii.

gina . aprilie 14, 2013 at 15:20

Imi iubesc copilul mai presus decat orice , este äerul”meu ,simt ca nu respir daca nu il am in preajma ,dar imi place si caracterul lui,este ambitios si inteligent . Sfaturile tale sunt excelente pt mine caci am mult de munca la capitolul teme pt scoala cu el, este foarte lenes
Multumesc Simona !

    Sim . aprilie 15, 2013 at 10:57

    Gina,

    nu este lenes neaparat. tu vrei ca el sa invete. el ar prefera sa se joace!

    ce rost are pentru el sa invete? de ce? cand vei reusi sa te pui in locul lui si sa faci temele o joaca nu o obligatie, s=ar putea sa observi ca copilul tau nu e chiar atat de lenes!

Marinca . aprilie 14, 2013 at 15:38

Draga Simona,eu sunt mama care are copii mai mari.Si cum spuneau batranii nostri copii mici ,griji mici,copii mari,griji mari.Am avut o problema mare cu baiatul meu,dependenta de jocurile de noroc(care este foarte intalnita in randul tinerilor din ziua de azi).Au trecut aproape doi ani de atunci si eu nu am putut depasi momentul acela.Sunt tot timpul cu gandul la el si mi-e frica sa nu inceapa iar.Nu stiu ce sa fac cum sa fac sa pot depasii momentul.Si lui ii este foarte greu,are sentimentul de vinovatie.te rog sa ne dai un sfat cum putem sa trecem peste asta.Iti multumesc din suflet!

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:01

    Marinca,

    1. te ajuta la ceva sa te stresezi atata? oricum nu poti controla ceea ce se va intampla. insa, daca continui asa iti strici relatia cu propirul copil.

    2. la ce il ajuta sa se simta vinovat? stii ca asta e cea mai sigura cale sa se apuce din nou?

    da, a ajuns dependent prin faptul ca a REPETAT de multe ori acest comportament. insa, poate daca se straduieste sa faca altceva.

    concentreaza-te mai mult pe a-l ajuta sa aiba o ocupatie si nu sa tot intrebi si sa verifici daca nu s-a apucat din nou.

Miruna . aprilie 14, 2013 at 16:09

foarte interesant si bine-venit. Consider ca fiecare om trebuie sa stie aceste lucruri si sa le aplice in viata lui.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:01

    Ai zambit azi Miruna?

Sabina . aprilie 14, 2013 at 16:26

Eu sunt „topita” dupa copilul meu. Pentru mine el este cel mai dulce, cel mai destept si cel mai cuminte. Si asa si este, pe bune 🙂
Super articol!

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:02

    Si cand greseste esti topita dupa copilul tau? Glumeam Sabina! Continua!

liliana . aprilie 14, 2013 at 18:35

Acest articol al tau,ca si multe altele asemanatoare scrise de tine ma fac sa constientizez cit de mult am gresit in educatia copilului meu care acum e mare si la casa lui,Sentimentul de regret pe care il simt foarte puternic este inutil acum ,dar citesc tot ce scrii si mai corectez cite ceva ,inca se mai poate ,nu degeaba se spune ca un copil ramine un copil cit ii traiesc parintii.Iti multumesc ca scrii ,iti multumesc ca existi cu toata sinceritatea .

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:03

    Cu mare drag Liliana. Nu trai cu vinovatie. Invata ce iti prinde bine si aplica chiar daca cei din jur nu observa asta.

    Sa nu iti permiti niciodata sa iti pierzi speranta. Mult curaj si putere iti doresc.

adriana . aprilie 14, 2013 at 21:24

da…al meu copil a devenit major…daca te-as fi avut langa mine de acum 18 ani, sunt sigura ca totul era mai bine pentru copilul meu si pentru mine;dar , inecrcam sa dregem busuiocul, cum zice romanul!

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:04

    ADriana,

    nu iti pierde speranta si nu trai cu vinovatie. drege cat busuioc se poate drege si mergi mai departe!

flori . aprilie 14, 2013 at 22:29

MULTUMESC PENTRU ARTICOL.FOARTE INTERESANT SI CHIAR AM NEVOIE .TREBUIE SA MUNCESC INTII CU MINE SI APOI CU FETITELE MELE.MA BUCUR CA TE AM LINGA MINE.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:05

    Cu mare drag Flori!

Alex . aprilie 15, 2013 at 09:10

Foarte bun articolul! Multumesc!

Desi nu am copii inca sunt sigur ca aceste sfaturi din articolul tau ma vor ajuta foarte mult atunci cand voi avea.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:05

    Alex,

    eu am scris pentru parinti dar chestia asta functioneaza in ORICE tip de relatie. gandeste-te: nu te simti mai increzator cand ai impresia ca cineva te place?

    daca reusesti sa creezi aceasi impresie in altcineva, va creste calitatea relatiei.

Smaranda . aprilie 15, 2013 at 09:27

Multumesc pentru articol.Si eu trebuie sa mai lucrez cu mine insami ca sa nu mai am rabufiri,tunete si fulgere la toate nimicurile.Zilele aglomerate isi pun amprenta.Copii nu au nici o vina ca noi suntem contracronometru.Ei au nevoie de toata dragostea si aprecierea noastra.

    Sim . aprilie 15, 2013 at 11:07

    Smaranda,

    adevar graiesti. copiii nu sunt responsabili de ritmul pe care ni l-am ales.

    alege sa renunti la o parte din lucruri si sa delegi ce poti delega. stiu ca nu o sa poti face mereu asta, insa daca o faci de obicei, o sa ai mai mult timp si rabdare pentru copil.

COLCERIU FLOAREA . aprilie 17, 2013 at 16:09

Buna,am citit cu atentie acest articol.Acum,parerea mea este urmatoarea,fiecare zice ca isi iubeste copilul:dar un parinte adevarat(care si el mai are iesiri nervoase,e normal)trebuie sa gandeasca astfel:copilul meu e cel mai bun,e istet,are calitati de remarcat,e copil si se bucura de acest lucra si profita de acest lucru.Toti copii sunt isteti au calitati fac fapte care merita rasplatite,si rasplata drebuie oferita prin singurul fapt de ati combina iubirea cu placerea fata de copilul tau mai mult oferindui atentia necesara si inbogatindu-i creierul cu cat mai multe fapte,lucruri,idei pozitive si folositoare.Iar atunci fiecare parinte in schib primeste iubirea copilului si din ea puterea de a progresa ca un parinte decent.Copilul meu care se numeste Iris-Traian zi de zi imi spune ,,ce mult te iubesc mama,,ce poate fi mai frumos si placut!

daniela . ianuarie 14, 2014 at 00:23

Simona,iti multumesc pentru sfaturile bune pe care ni le dai si regret ca nu te-am gasit macar cu 5 ani mai demult.citind ce ai scris,imi dau seama ca am gresit foarte mult,adica nu l-am inteles pe copilul meu care este hiperactiv si n-am stiut cum sa-l ajut.Are probleme cu integrarea in colectiv,nu-l atage scoala,desi e foarte inteligent.Deja stie pe ce butoane trebuie sa apese ca sa obtina ce vrea,iar daca nu obtine,devine violent si nu are numai 11 ani!Si totusi il iubesc atat de mult,este foarte afectuos si are multa nevoie de afectiune,pentru el traiesc si sufar cand vad cate probleme are si avem si noi,familia,cu el.Am sa incerc sa-l las sa faca ce vrea si sa suporte el consecintele,ca sa vada singur ca din grija pentru el am vrut sa faca anumite lucruri,Poate ca am sa-l pierd si mai mult,dar cel mai important lucru este sa nu-i pierd iubirea. Iti multumesc pentru rabdarea pe care o ai,pentru sfaturile salvatoare,sper,si pentru ca existi.

mihai . septembrie 11, 2014 at 16:04

Aoleuu Simona!

Sunt barbat si articolul asta aproape ca m-a facut sa-mi doresc un copil :)))

Daaa.. legat de sexul cu multiple persoane orice barbat o cunoaste pe… tipa din cartier care mai era facuta posta la „bairame” cand se imbata.

Eu personal am cunoscut 2.

Mi-era atat de groaza de ideea de a avea o fata, dar acu parca vad cu alti ochi perspectiva!

Parca sunt sanse sa cresti o fata si sa fie si ok !?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comunicarea cu copilul

Sa lovesc? Sa nu lovesc? Sa ma mai gandesc?

Să dau, să nu dau? Să mă mai gândesc? Ce este abuzul?   Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzător îndreptat asupra copilului sau a cuiva care se află într-o situaţie inferioară şi fără apărare Read more...

incercare

Sănătatea mintală contează!

Sănătatea mintală este un drept al omului. Ea este indispensabilă pentru sănătatea, bunăstarea şi calitatea vieţii cetățenilor. Ea este favorabilă învăţării, muncii şi participării la viața societății . Numărul cazurilor de tulburări mintale este în Read more...

Comunicarea cu copilul

Cum sa opresti barfa

Am fost la un teambuilding in week-end si am tinut un training pe managementul emotiilor si comunicare. Am vorbit, bineinteles, despre efectele negative ale barfei, despre cum distrugere increderea in sine, dorinta de a te Read more...