Esti perfect? Ce iti mai lipseste sa fii perfect?

 

Azi dimineata mi-am revizuit lista cu ce aveam de facut azi. In timp ce ma uitam pe lista mi-am dat seama ca e dezordine in camera. Gandul imediat a fost: „Nu suport sa lucrez in dezordine. Am sa fac curatenie prima data si pe urma ma apuc de lucru.”

Problema e ca am mai fost in situatia asta si stiam ca daca ma apuc de curatenie am sa mai gasesc si alte lucruri care nu sunt la locul lor si asta imi va manca o gramada de timp si nu voi mai avea suficient timp si energie sa imi termin lista.

Mai demult nu as fi avut puterea sa fac ce am facut azi si as fi riscat nici sa nu ajung la perfectiunea mult ravnita in ce priveste curatenie, nici sa imi termin lista. Asa ca am ales sa las curatenia la o parte si sa imi fac lucrurile mai importante care le aveam pe lista.

De mici ni se spune ca TREBUIE ca tot ce facem sa fie PERFECT. Adica, sa nu gresim. Nu se ia in calcul nivelul nostrum de dezvoltare, cunostiintele pe care le avem la acel moment.

Invatatoarea nu ia in calcul ca copilul din fata ei nu vede utilitatea bastonaselor care i se cere sa le faca, mama nu intelege ca copilul de cativa anisori nu vede deasupra capului cand da cana jos, tatal nu intelege ca nota pe care a adus-o bietul copil de 11 ani nu-i va marca acestuia viitorul asa cum o va face criza lui de furie ca de ce acesta nu a luat 10 la fel ca si copilul vecinului.

Dorinta de a fi perfect nu ar fi asa o mare problema daca nu am asocia momentul cand nu suntem perfecti cu furia (moment in care-i blamam pe ceilalti sau viata sau lipsa norocului pentru esecul nostru), depresia (autoinvinovatirea) sau teama (si evitarea de a mai incerca pe viitor de teama sa nu gresim din nou).

Astefel, ajungem sa-i dam partenerului sfaturi de cum sa conduca masina, sa il criticam ca a cumparat paine X in loc de paine Y, sa facem un scandal monstros si sa pedepsim copilul pentru ca „ne-a facut de rusine” ca nu a stiut poezia la serbare sau ca a luat un B in loc de FB sau un 7 in loc de 10, si lista e LUUUUUUUUNGA!

Ce iti lipseste sa fii perfect? Cum arata corpul perfect? Cum arata si ce face mama perfecta? Cum arata si ce face partenerul perfect? Cum arata si ce face copilul perfect? Nu ti-e clar pana acum ca nu exista asa ceva?

Cauzele perfectionismului bolnavicios

 

Critica greselilor cand suntem mici” – este cauza fundamentala pentru care ajungem sa suferim de „perfectionism”. Culmea, unii considera ca este o virtute a fi perfectionist: „ce sa fac, sunt perfectionist. Nu suport sa gresesc. Trebuie sa reusesc in tot ce fac.”

Atunci cand esti mic, nu poti discerne ce e real de ceea ce nu e real. Accepti ca fiind adevarat ceea ce iti spun adultii, doar ei sunt mari, au experienta si stiu. Simplu fapt ca cineva este adult si are la randul lui copii, nu-l indreptateste pe acesta sa detina „monopolul adevarului”.

Am spus si voi repeta: CRITICA este cea mai distructiva tehnica folosita de parinti pentru a-i corecta pe copii. Critica nu-l ajuta sa se corecteze, ci din contra, il indeparteaza de la a incerca si il invata sa fie critic cu el insusi cand greseste si sa inceapa sa-i corecteze pe ceilalti si sa le spuna mereu ce ar putea face desi pe ceilalti putin ii intereseaza.

Asocierea greselii cu propria persoana” – cand il criticam pe copil pentru greseala lui, acesta interpreteaza ca ceva nu e in regula cu persoana lui. Ba mai mult, parintii chiar spun asta in mod implicit: „Ce-i cu tine?”, „Nu esti normal?”, „De ce ceilalti pot si tu nu? Ai o problema?”, „Esti un copil rau!”.

Este cea mai nefasta asociere care va marca dezvoltarea individului pentru ca acesta va pierde timp si energie pretioasa pentru a se invinovatii sau pentru a se apara si nici prin cap nu-i va da sa indrepte aceasta energie inspre a invata din greseala.

Consecintele perfectionismului sau unde te poate duce perfectionismul

 

Depresie. Obosit de atatea incercari, persoana care incearca sa fie perfecta sau macar sa para perfecta in ochii celorlalti, poate cadea in capcana greu de iesit a depresie. In 2020 depresia va fi a doua cauza de mortalitate in lume, dupa bolile cardiovasculare. Deci, cei care alearga dupa perfectionism au sanse mari sa se numere printre cei care vor suferi de depresie.

Furie. Deoarece nu exista persoana care sa nu greseasca, majoritatea perfectionistilor izbucnesc in crize de furie si-i judeca si critica pe cei din jur pentru greselile comise. Aceasta furie se intoarce impotriva lor prin faptul ca isi imbolnavesc propriul corp si le afecteaza grav relatiile cu ceilalti.

Anxietatea de performanta. Multi perfectionisti au o teama teribila de esec. Aceasta teama duce la doua tipuri de comportament:

1. sa isi indeplineasca sarcinile cu un stres teribil avand nevoie de multe asigurari din partea celorlalti ca sunt pe drumul cel bun si verificand de multe ori ceea ce au de facut, si

2. evitand sa faca sarcinile pentru a nu gresi (veti vedea oameni carora le e frica sa completeze un formular de solicitare la banca sau sa ceara un sfat sa nu vorbim de vorbitul in public care-i face sa fuga si sa se ascunda in prima pestera pe care o gasesc)!

Relatii disfunctionale cu cei din jur. Persoanele perfectioniste nu reusesc sa aiba relatii functionale cu cei din jur datorita faptului ca mereu observa „ce nu e bine” si nu se pot abtine sa nu faca comentarii, sugestii sau sa critice, fapt ce-i indeparteaza si-i face pe ceialalti sa-i evite.

Nimeni nu vrea in jurul lui un „observator si critic al propriilor greseli” sau pe cineva care mereu cere abrobari cu privire la tot ce face: „e bine daca imbrac rochia asta?”, „nu e mai bine daca o iau pe cealalalta?”, „crezi ca le-a placut mancarea mea?” „chiar le-a placut?”, „e buna lucrarea mea? Daca nu-i place profului?” 

Cu totii am obosi in jurul unei persoane care mereu cauta asigurari din partea celorlalti ca sunt pe drumul cel bun si verificand de multe ori ceea ce au de facut, si  evitand sa faca sarcinile pentru a nu gresi (veti vedea oameni carora le e frica sa completeze un formular de solicitare la banca sau sa ceara un sfat sa nu vorbim de vorbitul in public care-i face sa fuga si sa se ascunda in prima pestera pe care o gasesc)!

Pasi practici

 

Accepta ca perfectiunea pe acest pamant este o iluzie. Orice lucru am face azi, maine sau peste cativa ani l-am face mai bine datorita cunostiinteler si abilitatilor asimilate in acest timp. Asta ce inseamna? Sa nu ma mai apuc de loc? Cu cat ma apuc mai repede si accept ca orice fac prima data o fac prost, cu atat imi dau sanse sa ma dezvolt si sa fac ceva din ce in ce mai bine.

Ai vazut lucru care nu mai poate fi perfectionat? De ce apar mereu tehnici noi, updaturi la programe, produse mai performante? Inseamna ca cele dinainte erau defecte? Nu! Insa, daca nu ar fi existat cele dinatai nu le-am fi putut face direct pe cele din urma.

A nu face ceva pentru ca nu fac bine este o scuza pe care mintea noastra o foloseste pentru e ne bloca si a ne determina sa nu actionam.

NU poti face TOT ce iti doresti. Este nevoie sa accepti ca nu poti realiza tot ce iti doresti. Da, luate in parte putem face o gramada de lucruri. Insa, per total nu vom reusi sa facem fara sa ne stresam sau sa nu incomodam pe altii daca incercam sa gatim, sa facem curat, sa terminam nu stiu ce rapoarte, sa facem teme cu copiii, sa mergem la servici si sa mai activam si la vreo companie multilevel. Este nevoie sa alegem ce este cu adevarat important pentru noi, sa delegam o parte din activitati si sa RENUNTAM, DA AM SCRIS RENUNTAM, la o parte din celelalte. Nu pentru ca nu le-am putea face, ci pentru ca alegem sa facem ceea ce este mai important. 

Accepta ca greselile fac parte din dezvoltarea fiecarui om. Credinta eronata ca „e gresit sa gresesti”. Este bine sa se inteleaga ca TOTI OAMENII GRESESC. Si ca atunci cand ti-e teama sa nu gresesti, energia este directionata spre teama, crescand astfel probabilitatea sa gresesti.

Nu exista oameni care nu au gresit. Toti oamenii care au reusit au in spate o gramada de esecuri si greseli din care au invatat.

Da-ti dreptul sa gresesti, sa comiti propriile greseli si hotaraste-te sa inveti din acestea!

Cu cat consumi mai putina energie cu teama de a gresi si te concentrezi pe ce ai de facut si esti atent sa inveti, intelegand ca nu e o catastrofa daca gresesti, cu atat va scadea probabilitatea de a gresi. Parca suntem programati sa ne autodistrugem. Lupta se da, de fapt in mintea noastra.

In plus, este bine sa ne pregatim pentru momentul in care gresim si sa fim gata sa invatam din greseala simplu intrebandu-ne: „Ce puteam face diferit? Ce am de invatat de aici? Ce pot face diferit data viitoare? Cum se rezolva aceasta problema? Ce alte optiuni sunt?”

Priveste greseala/esecul/nereusita ca pe o parte a experientei tale. Invata-te sa iti spui atunci cand gresesti: „As fi preferat sa nu gresesc, insa lucrurile nu se intampla mereu cum imi doresc. Atat am reusit sa fac acum cu cunostiintele si nivelul de dezvoltare pe care il am. Solutia este sa mai incerc si sa gasesc alte cai. Cu cat ma apuc mai repede, cu atat mai bine!”

Accepta-te neconditionat. Accepta-te neconditionat chiar si atunci cand gresesti. Evalueaza-ti comportamentul, gandeste-te ce ai putea face diferit, insa nu iti spune ca e ceva gresit cu tine si ca nu esti bun de nimic. Ceea ce esti nu e totuna cu ceea ce faci!

Gandurile care te vor ajuta sunt: „Ma voi accepta intotdeauna ca fiinta imperfecta care comite erori si greseli, desi as prefera sa nu le fac. Chiar daca gresesc, valoarea mea este aceasi. Voi incerca sa indeplinesc corect lucrurile, insa nu ma voi judeca atunci cand gresesc. Voi incerca sa imi corectez greselile nu pentru ca nu as avea valoare sau pentru ca ceilalati rad de mine, ci pentru a fi mai performant si mai eficient in ceea ce fac.”

Accepta-i necondionat pe ceilalati. Da-le celorlalti dreptul sa greseasca si sa se comporte diferit de cum consideri tu ca e bine. Odata ce reusesti sa nu te enervezi, sa nu-i critici si sa te certi cu ei, vei atinge o liniste pe care o doresc multi in aceasta lume, insa putini o gasesc pentru ca cauta solutia in greselile celorlalti si nu in modul in care se raporteaza ei la aceasta.

Gandurile pe care ti le poti spune in aceasta situatie sunt: „Mi-as dori ca ceialalti sa se comporte altfel, insa au libertatea sa aleaga cum se comporta si chiar sa faca greseli. Eu am sa-i accept neconditionat, am sa consider ca sunt la fel de valorosi ca toti oamenii de pe acesta planeta, chiar daca nu sunt de acord cu comportamentul lor. Voi incerca sa-i ajut pe oameni sa se comporte in mod corect si sa evite greselile, dar nu ii voi acuza pentru faptul ca nu reusesc si ca aleg sa procedeze altfel.”

Acceptarea criticilor celorlalti. Pregateste-te ca atunci cand incepi sa lupti cu propriul perfectionsit sa te lovesti de criticile celorlalti. Atunci cand gresesti oamenii se impart in 3 categorii: a. Unii gasesc compasiune si intelegere pentru tine; b. Unii sunt indiferenti si nu le pasa ce faci, si c. Unii te judeca aspru.

Nu cadea in capcana primilor si datorita incurajarilor lor sa ajungi sa crezi ca de fapt nu ai gresit! Fii sincer cu tine insuti. De multe ori cei din jurul nostru ne mint ca sa ne faca sa ne simtim mai bine. Faptul ca cineva iti spune ca ai vorbit super in public si ca esti cel mai bun orator pe care l-a vazut nu-i va face pe ceilalalti sa nu evite sa vina sa te mai asculte deoarece se plictisesc si-i apuca somnul!

In cazul in care esti criticat fa urmatoarele: a. Evalueaza pertinent critica: este fondata sau nu? b. Daca critica este fondata, multumeste-i persoanei respective si pune in aplicare recomandarile, chiar daca sunt rautacioase. Eu am invatat cel mai mult din critici si nu din laude. Obisnuiesc sa spun: laudele imi arata ca sunt cat de cat pe drumul cel bun si criticile ma ajuta sa ma perfectionez. C. Indiferent daca criticile sunt fondate sau nu, nu inrautatii situatia prin a te blama pe tine sau pe ceilalalti.

Spune-ti: as fi preferat sa nu fiu criticat, insa fiecare are libertatea sa reactioneze cum doreste. Hai sa vad daca vede cumva ceva ce nu vad eu si asta m-ar ajuta sa avansez. Valoarea mea este aceasi chiar daca unii nu ma plac.

Invata sa te bucuri de proces si nu de rezultate. Invata sa te bucuri in timp ce faci lucrurile si nu tinde si nu amana bucuria doar pentru cand vei atinge succesul. Asta inseamna sa inveti sa inveti cu bucurie nu sa te bucuri doar cand iei note mari. Inseamna sa te bucuri cand faci un proiect nu doar cand il castigi. Sa iti placa sa alergi de fiecare data nu sa te bucuri doar cand ai castigat o medalie. Sa te bucuri cand faci curatenie si nu doar cand e curat.

Sa te bucuri si sa te implici in orice faci si sa vezi succesul doar ca un feed back ca ceea ce ai facut de data aceea a functionat. Aceasta te va feri de caderea psihica in momentul in care nu vei reusi, deoarece acest lucru SIGUR se va intampla uneori si te va ajuta sa inveti sa traiesti cu bucurie.

Tehnica comportamentala: in saptamana ce vine incearca urmatoarele:

  1. Fa cateva lucruri care nu le-ai face de obicei si incearca sa nu te simti stresat in situatia respectiva. La femei unul din cele mai intalnite situatii ar fi sa lase anumite lucruri nefacute in casa. De multe ori acestea sunt extrem de obosite sau se cearta cu ceilalati pentru ca in casa nu este „curatenie perfecta”.
  2. Nu critica pe cei din jurul tau, nu iti oferi sugestiile decat daca ti se cer si ofera doar feed-back pozitiv in aceasta saptamana.
  3. Revino cu un comentariu si spune-mi ce vezi diferit!

Inchei articolul de azi cu urmatoarele cuvinte ale lui Salvador Dali: „Nu iti fie teama de perfectiune. nu o vei atinge niciodata!”

Cu drag,

Simona

P.S. Daca consideri ca articolul este util, da te rog un share pentru ca aceste informatii sa ajunga la cat mai multe persoane care se lupta cu perfectionismul. 

 


7 thoughts on “Perfectionismul sau goana dupa iluzii?”

Simona . martie 13, 2013 at 17:04

„Mai demult nu as fi avut puterea sa fac ce am facut Azi si as fi riscat nici sa nu ajung la perfectiunea mult ravnita in ce priveste curatenie, nici sa imi termin lista. Asa ca am ales sa las curatenia la o parte si sa imi fac lucrurile mai importante care le aveam pe lista.”

Atat de mult imi place articolul si ceea ce surprinde! Am impartasit cu colegii mei de serviciu si cu toti prietenii. Ador sa fiu ceea ce sunt, cu lumini si umbre acceptate, si sa exersez zilnic sa iubesc ceea ce este in jurul meu, fara sa gasesc cusururi..”Imperfectiunea” este tocmai unicitate. Eu asa am inteles-o. Fragmentul extras este si pentru mine o „performanta” personala de ceva vreme. Multumesc, Simona!

    Sim . martie 15, 2013 at 11:04

    Cu mare drag Simona! Bucura-te de viata!

Doina . martie 13, 2013 at 20:49

Simona, imi place subiectul articolului. In ceea ce ma priveste am reusit, in timp, sa inteleg ca aceasta dorinta de perfectionism nu este cauza ci urmarea/consecinta unei dezordini interioare. Poate fi vorba de o suferinta/gol interior pe care incercam sa o7il depasim scufundandu-ne intr-o lupta acerba de a avea ordine in exterior, fie ca este vorba de curatenie, indeplinirea sarcinilor la locul de munca, relatii, familie etc. Perfectiunea este o scuza perfecta a lipsei de armonie interioara. Sa te implici total in ceea ce faci si sa o faci cu placere poate suplineste pentru mine cuvantul perfectiune.

    Sim . martie 15, 2013 at 11:06

    Da, ai dreptate. Nu este cauza ci oglindirea dezordinii interioare. Celor mai multor oameni le e teama sa ramana cu ei insisi si simt mereu nevoia sa faca ceva. In plus, au impresia ca daca lucrurile nu sunt PERFECT (orice ar inseamna asta pentru fiecare dintre noi), atunci ei sunt lipsiti de valoare.

    Da, si pentru mine a te implica cu placere si a putea face cat poti mai bine la momentul respectiv, inseamna maxim ce putem face.

sisi . martie 14, 2013 at 17:24

…au trecut 2 zile in care am reusit sa ma abtin de la a scutura zilnic patura x care in alte conditii „trebuie”cu necesitate scuturata, am reusit sa ma abtin de la a peria zilnic covorul y ,care in urma cu 3 zile consideram ca de el depinde fericirea mea si…am supravietuit ; aah si amprentele degetelor sunt tot acolo pe masa de sticla, se vad foarte bine in timp ce ele asteptau sa fie indepartate eu citeam , ma plimbam sau rezolvam alte probleme

    Sim . martie 15, 2013 at 11:07

    Felicitari Sisi! COntinua cu restul ce a ramas! Bucura-te si accepta lucrurile asa cum sunt si fii multumita.

asd . octombrie 29, 2014 at 13:35

asdsd

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Amânarea

Si tie ti-e greu? Si pe tine te doare?

Scriu aceste randuri inainte sa ies pe usa sa alerg. Tocmai mi-am uns glezna stanga cu diclofenac si ma pregateam pentru a alerga a 2-a oara dupa un an in care nu am putut alerga Read more...

Alte persoane

Mi-e teama sa nu fiu respins de cei din jur!

Prima data cand mi-am dat seama ca ceva nu era in regula, era in veacul cand eram mai mica un pic decat acuma (la minte si la statura) si am observat ca unele femei ascund Read more...

incercare

Sănătatea mintală contează!

Sănătatea mintală este un drept al omului. Ea este indispensabilă pentru sănătatea, bunăstarea şi calitatea vieţii cetățenilor. Ea este favorabilă învăţării, muncii şi participării la viața societății . Numărul cazurilor de tulburări mintale este în Read more...