Si copilului tau ii este frica de profesor?

Ioana se trezeste mai tarziu decat de obicei. Incepe sa alerge prin casa, se grabeste sa se imbrace, sa-si prinda parul, isi trage grabita pantalonii pe ea, si panicata observa ca va intarzia la scoala. Locuieste aproape… la cateva minute, insa in dimineata aceasta nu va ajunge la timp la ora de sport. 

Mama, aude la un moment dat o voce suava, plina de suferinta si vede niste ochi mari negri plini de lacrimi: „Mami, ii dai telefon la prof?” Mama se uita la ea si inainte sa apuce sa spuna ceva fetita din fata ei continua: „Mami, ma cearta mami! Tipa la mine si mi-e frica!”

Ce a facut mama si cum a ajuns copilul la scoala vei putea citi la finalul articolului………… pana atunci hai sa discutam un pic ce se intampla in scoala cu problemele de disciplina si care sunt metodele folosite.

Cele mai intalnite probleme de disciplina, care nemultumesc cel mai adesea profesorii sunt:

–          Vorbitul la ore

–          Neatentia

–          Lipsa temelor

–          Neintelegerea de catre copi a notiunilor invatate

–          Neinvatarea lectiilor

–          Lovirea colegilor

–          Vorbitul urat

–          Intarziatul

–          Alergatul pe coridoarele scolii

–          Vorbitul/trimisul sms-urilor in timpul orelor

Lista e mai lunga si difera de la profesor la profesor masura in care acestia sunt deranjati de anumite comportamente.

 

Cele mai intalnite metode de disciplinare folosite de profesori sunt:

–          Amenintarea: „te las corijent”, „iti scad nota la purtare”

–          Umilirea si atacul la persoana: „esti prost”, „nu esti in stare de nimic”, „nu o sa iasa nimic din tine”, „drac cu chip de inger”, „ii faci pe parintii tai de rusine”, „mi-ar fi rusine sa am un copil ca tine”, „nu ti-e rusine de tine?”

–          Abuzul fizic: lovirea, trasul de urechi, impinsul

–          Scosul la tabla si ascultarea elevului ca pedeapsa

–          Umilirea in fata clasei de elevi

–          Generalizarea – elevul este notat slab si atunci cand stie pentru ca de obicei nu stie

–          Vorbitul despre problemele de comportament ale acestuia in fata clasei de elevi si in fata parintilor la sedintele cu parintii

Ce invata elevul – in urma acestor metode?

Ciudat, metodele nu functioneaza, deoarece cu totii asistam la nemultumirile profesorilor cu privire la problemele de comportament ale elevilor, insa, folosim aceleasi metode. Einstein spunea ca nebunia inseamna a face acelasi lucru din nou si din nou, asteptandu-te la rezultate diferite. Oare de ce nu incercam sa schimbam ceea ce e evident ca nu functioneaza? Pentru ca e mai simplu sa spunem ca „elevul acesta are o problema”?

Invata ca indiferent ce face, nu merita efortul. Asa ca, e mai simplu sa nu incerce. De ce sa ma straduiesc sa invat (ceea ce presupune efort) daca tot nota mica primesc?

Invata lipsa de respect: trebuie sa ma apar cand ma umileste in fata clasei! Si astfel incepe sa caute defectele profesorului, la fel cum profesorul face cu el.

Isi concentreaza atentia pe rusine si incerce sa braveze, astfel ca habar nu are ce a gresit. Nu e de mirare ca maine face acelasi lucru din nou si din nou! Profesorul, nu face astfel decat sa intareasca negativ comportamentul elevului.

Invata sa loveasca. Cand? La liceu, cand e mai mare si cand profesorii se plang si acuza elevii de violenta, timp in care uita ca acestia sunt produsul colegilor care au intrat la clasa inaintea lor ani de zile si care au modelat comportamentul elevului.

Invata sa nu aiba incredere in ei insisti si nu gandesc. Elevii nu gandesc ci urmaresc reactiile profesorului si dau raspunsuri pe placul acestuia. Nu e greu de imaginat ce vor face acestia in viata! Cine isi doreste un angajat care nu are parere, care nu gandeste? E adevarat ca poate gresesc eu si exista patroni/sefi care prefera angajati fara pic de creier sau parteneri care isi doresc roboti langa ei care sa nu gandeasca. Daca esti parinte insa, iti doresti ca copilul tau sa fie unul dintre acestia?

Daca esti profesor iti doresti ca elevii care ies de sub indrumarea ta sa fie cei la serviciile carora vei apela peste ani iar acestia sa nu aiba o parere proprie si sa va intrebe: „Dl. profesor, care masea vreti sa o extrag? Care crezi tu ca e bine, sa raspundeti dvs. Dar eu vreau sa o extrag pe cea care vreti dvs. dl profesor!” Da, este exagerat exemplu. Te rog, insa, sa prinzi esenta!

 

Disciplina inseamna a EDUCA. Adica, a-l invata pe copil un anumit comportament. Ciudat, profesorii au atitudinea de a pretinde ca elevul SA STIE (subiectele, comportamentele dezirabile) fara ca ei sa se osteneasca prea mult. Meseria de PROFESOR/INVATATOR presupune A-I INVATA pe ceilalti si nu a le pretinde sa stie.  Unii invata mai usor, altii mai greu. Unii prind repede altii au nevoie de alte metode. Insa, daca ti-ai asumat rolul de educator, acesta este drumul pe care ai ales sa mergi.

CE POTI FACE DACA ESTI ELEV SI TI-E FRICA DE PROFESOR

Profesorul care tipa si ameninta este slab. In primul si primul rand, ai grija de emotiile tale. Invata sa nu-ti fie frica in interiorul tau. De cele mai multe ori ceea ce spun profesorii nu au fundament, insa acestia stiu ca ti-e teama si se folosesc de asta. Spune-ti: „E problema lui daca tipa sau e nervos. Mi-ar placea sa vorbeasca calm, insa unii oameni se enerveaza si tipa. Nu sunt un nimeni daca tipa la mine. Sa vad mai bine ce doreste sa fac. „ Intreaba-l: „ce doriti sa fac dl. profesor?”

Accepta responsabilitatea pentru greseala ta. Daca ai intarziat, nu ti-ai facut tema, nu stii lectia, sau orice altceva ASUMA-TI RESPONSABILITATEA. Nu mintii! Nu uita ca il poti pacali uneori pe profesor, insa in viata vei plati orice scurtatura. Incearca sa te achiti cat poti tu de bine de datoriile de elev, insa atunci cand gresesti asumati-le. Majoritatea profesorilor vor fi atat de socati ca recunosti ca ai gresit incat nici nu vor sti cum sa reactionezi.

Invata care sunt consecintele care exista si fa diferenta de cele care sunt inventate de profesori. De exemplu: nu iti poate scadea nota la purtare pentru ca nu ti-ai facut tema sau nu are voie sa iti dea nota la o anumita materie pentru ca ai deranjat clasa. Insa, acesta nu este o scuza ca tu sa nu inveti sau sa te comporti urat la ore. Este corect sa primesti note mici daca nu inveti si este corect sa ti se scada nota la purtare (dupa avertizare) daca deranjezi orele sau te comporti obraznic.

Daca ti-e teama ii poti spune direct: „Dl. profesor, imi este teama de dvs. cand tipati la mine. Inteleg ca sunteti suparat, inteleg si stiu ca am gresit (asta daca ai gresit!). Nu doriti sa vorbiti cu parintii mei?” Ai dreptul sa iesi oricand din situatia in care se tipa la tine, te simti amenintat sau umilit. Nu confunda asta cu dreptul tau de a tipa la profesori! Nu ai nicio scuza sa vorbesti urat sa tipi sau sa ameninti un profesor, chiar daca el o face! Nu uita! Daca ameninti un om nervos, se enerveaza si mai tare!

Cere ajutorul. Vorbeste cu un profesor in care ai incredere, cu parintii tai sau cu directorul scolii. Nu incerca sa iti faci singur dreptate! Inca, din pacate, nu exista mentalitatea unei educatii fara frica.

CE POTI FACE DACA ESTI PARINTE SI AI UN COPIL CARUIA II E FRICA DE PROFESOR

Nu te criza! Evita sa faci un circ in care sa scoti in evidenta comportamentul inacceptabil al profesorului! Vei pierde oricum. Ti se va spune cat de inacceptabil se comporta copilul tau. Nu ai cum sa castigi cu o astfel de atitudine!

Invata-ti copilul sa fie puternic emotional in situatiile in care unii profesori tipa la el. Indiferent ce vei face, nu il vei putea scuti pe copil de astfel de experiente, insa, il poti invata ce sa faca cand se confrunta cu astfel de situatii. Invata-l ca este valoros chiar daca ceialalti tipa sau il ameninta. Invata-l sa-si asume responsabilitatea! Invata-l sa invete si sa fie disciplinat!

Nu iti invata copilul sa-i fie frica de profesor! Invata-l pe copil sa isi respecte profesorul chiar daca nu este de acord cu ceea ce face acesta uneori, insa, NICIODATA nu il invata sa-i fie frica de acesta!

Incearca sa ai o discutie cu profesorul prima data. Vorbeste frumos si cu calm si spune-i ca intelegi ca ii este dificil si ca tu doresti sa colaborezi cu el in educarea copilului tau, insa, il rogi sa nu tipe la copil cand acesta greseste. Spre surprinderea ta, daca ai atitudinea corecta si vei face acest lucru CERANDU-I FRUMOS si NU PRETINZANDU-I, vei obtine ceea ce iti doresti. Profesorii sunt si ei oameni si isi doresc sa fie intelesi. Daca situatia este grava, te-ai asigurat ca nu catastrofezi si crezi ca „te tine”, mergi mai departe pe calea ierarhica: director, inspectorat scolar, minister. Totul cu o ATITUDINE CALMA, centrat pe rezolvarea de probleme si nu pe razbunarea copilului. In tot acest demers nu uita ca daca il inversunezi pe copil impotriva profesorului ii faci un mare rau acestuia (copilului)! Invata-l sa judece comportamente si nu oameni!

 

Educatia este cel mai important aspect al vietii umane. Parintii si profesorii modeleaza comportamentele copiilor de azi. Indiferent cat as scrie si spune, mi se pare prea putin in comparatie cu miza care este: VIATA COPILULUI.

Am vazut atatea vieti distruse de proprii parinti si educatori. Copilul este produsul mediului in care creste si se dezvolta. Nu ii scuz greselile! Insa, stiu ca responsabilitatea se invata! Si de multe ori, prin atitudinea noastra il invat exact altceva!

In articolul urmator voi incerca sa scriu ce pot face profesorii la clasa cu privire la problemele de disciplina ale elevilor. Nu am nicio intentie sa lovesc in sistemul de educatie. Nu sunt de acord cu metodele, insa, nu stau deoparte si le critic doar! Ofer solutii! Exista metode care functioneaza si fac tot ce tine de mine sa ajunga la cat mai multi profesori. Ciudat, acestia le refuza uneori, desi le-ar face munca mult mai usoara, mai placuta si mai plina de rezultate!

 P.S. Sa nu uit sa iti spun ce a facut mama din exemplul de mai sus………. i-a spus copilului ca in viata e bine sa isi asume responsabilitatea, sa accepte cand greseste (notiunea nu era noua pentru fetita) si i-a spus ca daca profesorul tipa la ea sa incerce sa isi repete ca ea nu este de vina pentru nervii profesorului si ca profesorul greseste ca tipa, insa are dreptul sa faca greseli. De asemenea, trebuia sa il intrebe simplu pe profesor: imi dati voi la ora sau nu? Atat!

Si, da, i-a spus sa incerce sa zambeasca dupa ce profesorul pleaca. Fetita avea si o recompensa daca reusea. Si, da, a primit recompensa!

Cu drag,

Sim

 


19 thoughts on “Mami, mi-e frica de proful meu!”

Bogdan . octombrie 18, 2012 at 11:44

Hmmmm ce spui tu Simona suna foarte bine, doar ca eu cat am fost elev, aveam oroare de sedintele cu parintii. Deci ca sa ma duc la ai mei sa le spun ca un profesor ma bate era exclus. Riscam sa-mi vada notele si sa-mi mai iau o bataie si acasa.

In clasa 9-a ne-a batut profa de engleza de ne-a sunat apa in cap. Atunci simteam nevoia sa spun cuiva ca am fost batut dar din cauza notelor mici am preferat s-o tin pentru mine.

De frica parintilor as fi indurat multe la scoala, doar ca sa-i tin departe de catalog.

    Sim . octombrie 19, 2012 at 13:49

    Bogdan,

    Stiu ca suna bine. Articolul acesta este pentru parinti care se presupune ca nu baga ei insisi teama in copii. Mi-ar placea ca atat patintii cat si profesorii sa isi dea seama de efectele metodelor agresive pe care le folosesc. E atat de simplu si frumos sa motivezi, sa inspiri incredere sa-l faci sa vrea. Si imi doresc ca parintii si profesorii sa invete aceste metode.

Eliza . octombrie 19, 2012 at 14:52

Simona, Imi aduc aminte ca in clasa I am primit o palma de la invatatoarea mea, palma pe care o simt si azi dupa aproape 30 de ani. O simt nu pentru ca a durut fizic, ci probabil pentru ca a lovit in suflet. Invatam alfabetul conform programei de invatamant, eu stiam deja sa citesc si aveam cateva carti deja parcurse, ajunsesem la Baltagul si pentru sa suspansul era prea mare pt mine am ales sa imi iau cartea la scoala. In timp ca colegii mei se chinuiau cu literele eu mi-am scos cartea si citeam pe sub banca iar actiunea m-a prins… Invatatoarea vazand ca nu sunt atenta la ora a venit si pentru a ma trezi mi-a dat o palma peste fata fara ca eu sa am timp sa ripostez sau sa ma explic in vreun fel. Atunci mi-a cazut cartea iar invatatoarea realizand ce faceam a amutit. La cateva zile i-a povestit mamei mele incidentul incercand sa il minimalizeze. M-am simtit prea ranita si am simtit atunci ca este sub demnitatea mea sa mai fac vreun comentariu… Mama mea i-a explicat cu o eleganta rar intalnita la o mama al carui copil a fost lovit ca gestul nu va reprezenta decat o pata in relatia lev cadru didactic. Mi-am respectat invatatoarea si ii datorez multe, enorm de multe, insa nu pot uita incidentul…desi copilul meu este mai mare decat varsta pe care o aveam eu atunci…

Sim . octombrie 19, 2012 at 21:45

Multumesc mult pentru comentariu Eliza. Exact despre asta vorbesc! Multi nu realizeaza ca urmele violentei fizice si verbale raman mult dupa eveniment. Acestea sunt trecute usor cu vederea doar de persoana care le face. Cred, sincer, ca e cazul sa invatam alte metode si sa intelegem ca forta nu este raspunsul la nicio problema, cu atat mai putin in EDUCAREA copilului.

prof . decembrie 10, 2012 at 13:40

Buna ziua,
Nu stiu ce varsta si ce prergatire aveti, dupa limbaj probabil sunteti psiholog dar imi permiteti sa spun ca nu aveti in totalitate dreptate.Ei bine, in „confruntarea” parinte -ele, copil-elev, au trecut vremurile cand doar profesorul avea dreptate.Acum e , vorba lui Sorescu, invers, totul e invers.Copiii, parintii ii umilesc pe profesori, ii jignesc, tin partea odraslelor indiferent ce fac si indiferenti la ceea ce fac, fara sa cerceteze.Daca elevii vor citi aceste sfaturi ale dvs nu stiu daca nu cumva vor deveni si mai infatuati si obraznici si cerand doar note mari fara sa invete (copiazade pe internet) sau cerand motvarea absentelor fara scutiri, deoarece isi epuizeaza rapid cele 3 zile permiser, ca sa plece mai stiu eu unde in timpul liber.Nu elevii sunt traumatizati ci noi, profesorii de noua generatie de elevi.Si va rog sa nu-mi dati sfaturi cum sa ma port cu ei:nu-i jignesc, nu-i umlesc, le predau ce trebuie, le vorbesc frumos, le dau note mari si totusi, ei ma umilesc…

    Sim . decembrie 10, 2012 at 14:10

    Dl sau dna profesor,

    Puteti afla ce pregatire am la pagina despre mine.

    In ce priveste comentariul dvs., imi permit sa argumentez cu urmatoarele:

    1. bineinteles ca acest articol nu se refera la toate situatiile, din acest motiv nu am in totalitate dreptate. am ales sa surprind aceasta secventa, deoarece, se intampla des. in acelasi timp recunosc si alte stiluri de predare si abordare a cadrelor didactice care isi fac cu dedicatie meseria de dascal.

    2. este vorba de anumiti elevi carora ma adresez in acest articol. daca cititi si restul articolelor mele veti observa ca niciunde nu scuz sau nu incurajez lipsa asumarii responsabilitatii. insa, consider ca parintii si profesorii sunt cei care transmit aceste abilitati copiilor/elevilor.

    3. nu va dau sfaturi dvs. aveti libertatea sa procedati cum considerati la clasa. metodele dvs., insa, va ajuta sa fiti mai putin stresata si sa motivati elevii sau nu? despre asta vorbesc.

    4. am elaborat un program de dezvoltare a inteligentei emotionale la profesori in care acestia invata cum sa controleze stresul si cum sa gestioneze problemele de comportament ale elevilor la clasa. programul se bazeaza tehnici validate prin studii clinice controlate si care FUNCTIONEAZA! profesorii care urmeaza acest curs pot sa controleze mai bine clasa, se streseaza mai putin si nu motiveaza absente fara motivare, nu dau note mari pe nestiinta si NU AU O PROBLEMA DACA ELVII AU ACESTE PRETENTII. ei stiu ce sa faca in aceste situatii. daca dvs. faceti aceste lucruri, FELICITARI. inseamna ca nu sunteti un cadru didactic stresat si sunteti multumit de jobul pe care il aveti.

prof . decembrie 14, 2012 at 19:59

Multumesc, am vazut dupa aceea pregatirea dvs deosebite , va felicit pentru inititiva si perseverenta in dorinta de a face lumea mai buna si…succes!Voi consulta programul pe care l-ati eleborat sunt sigura ca e de folos cui are rabdare si vointa sa-l parcurga!Toate ele bune!

alina . ianuarie 24, 2013 at 15:15

De curand am avut o problema cu fetita mea de 9 ani in genul celor descrise in articolul dvs.Din cate am inteles de la fica mea invatatoarea nu tipa dar folosea metoda umilirii in fata clasei, judecarii comportamentului de catre ea si solicita si parerea copiilor in genul „nu-i asa ca ……”. Fetita mea era asa de stresata sa nu intarzie ca o data mai sa sara din masina inainte de a opri. Am incercat sa aplic sfaturile dvs. si i-am scris un email invatatoarei deoarece accepta sa vorbeasca cu parintii doar intr-un program foarte scrict stabilit iar eu nu ma incadram. Din pacate rezultatul a fost nul, ba mai mult a subliniat ca aceasta ii este rasplata pentru eforturile facute de ea. Nu i-am mai scris pentru a nu transforma totul intr-o polemica cu efecte negative asupra copilului meu. Ce credeti ca ar trebui sa fac? Fetita ma implora sa nu mai discut cu invatatoarea deoarece aceasta in urma mesajului i-a spus ca este foarte suparata pe ea si sa explice in fata clasei cu ce a jugnit-o, pentru ca nu intelege. Va multumesc pentru sfaturi.

    Sim . ianuarie 24, 2013 at 18:10

    Alina,

    sugestia mea cu vorbitul cu profesorii este aplicabila doar daca observi ca acesta nu are un obicei din a critica si umilii copiii si daca este deschisa la colaborare.

    teoretic poti face urmatoarele: poti face o adresa catre directiunea scolii si ulterior catre inspectorat. legea invatamantului prevede clar cum trebuie sa se comporte cadrul didactic.

    faptul ca ea se straduieste cum spune, nu inseamna ca o poate face oricum. poti sa intrebi printre parinti si sa vezi daca mai sunt si alte cazuri si puteti face solicitarea impreuna.

    va astepata, insa, un drum lung si anevoios. e bine sa stii la ce sa te aspteti.

    CE as face eu ca si parinte:

    1. as avea grija de fiica mea si as invata-o ca ea e valoroasa chiar daca cineva o umileste, si as face tot ce imi sta in putinta sa treaca emotional peste aceste situatii. e plin sistemul de invatamant de astfel de cadre didactice.

    2. daca situtia continua si e grava si copilul meu e extrem de vulnerabil, m-as gandi la o mutare in alta clasa/scoala.

    Indiferent de solutia pe care o vei lua, pune accent pe copil. In clasa a 5-a va avea o serie de profesori, unul mai sever decat altul si e bine sa invete sa se adapteze!

    ATENTIE! nu am spus sa nu faci nimic, ti-am spus sa pui copilul pe primul loc pentru ca nu il vei putea feri de toti.

    Daca vrei sa imi dai mai multe detalii si pot sa te ajut mai mult, trimite-mi un mail pe simona@top-psy.ro

nadia . aprilie 5, 2013 at 10:06

Vă felicit pentru articol, împărtăşindu-vă aceleaşi opinii vis-a vis de relaţia copil- părinte -profesor.
E lăudabil programul pe care l-aţi realizat de dezvoltare emoţională a profesorilor, aş fi interesată să-l aflu şi eu mai ales că acest program cred că ar fi benefic şi pentru alte categorii profesionale. Sunt şi eu psiholog şi profesor de meserie şi mâ întâlnesc frecvent cu aceste situaţii. Totul depinde de noi pentru a schimba comportamente însă mai întâi e bine să schimbăm mentalităţile!!!
Vî doresc succes şi aştept noutăţi despre programul de care aţi vorbit!!! Toate cele bune!

    Sim . aprilie 5, 2013 at 15:52

    Nadia,

    eu sunt Simona pentru toata lumea……:)programul este in desfasurare chiar acum. lucrez la modul in care sa-l promovez si in alte orase. daca faci o grupa de 20 de profesori in orasul tau merg acolo.

Iasmin . mai 16, 2013 at 20:55

Avem si noi o problema de aceasta natura. Degeaba am discutat cu domnisoara invatatoare, s-a dovedit a fi inutil in timp. Mai este o singura luna pana la sfarsitul clasei a IV-a si domnisoara invatatoare isi da in petic masiv. Umileste copilul, il timoreaza, ii sfarma increderea in sine in mod repetat, zilnic. (Am surprins chiar o discutie a copilului cu un coleg care spunea „Ce are invatatoarea cu tine? De ce se ia mereu de tine si se poarta asa urat cu tine?)
As vrea sa existe o metoda sa nu mai trimit copilul la scoala in aceasta ultima perioada. Despre discutii cu doamna directoare nu se pune problema. Am vazut-o cu ochii mei acum vreo doi ani cum avea un comportament care nu face cinste unui cadru didactic.
Deci de mutat nu pot sa mut copilul pe ultimele 3-4 saptamani de scoala.
Sa vorbesc cu domnisoara invatatoare- am bifat asta si n-a mers, dupa atatia ani, chiar deloc, ca si cum am vorbit la pereti.
Sa vorbesc cu directoarea – la fel de inutil imi pare.
Sa nu trimit copilul la scoala – iarasi ma pot trezi cu el exmatriculat din pricina absentelor.
Deci ce mi-ar ramane de facut in situatia data?

    Sim . mai 17, 2013 at 23:04

    Iasmin,

    din pacate asta e situatia in Romania si nu numai. ce optiuni ai:

    1. invata-ti copilul sa nu fie afectat si sa treaca peste sitautie spunandu-si ceva de genul: „as prefera ca invatatoarea sa ma placa, insa nu mor din asta, pot trece peste asta, sunt puternic si sunt la fel de valoros chiar daca nu ma place”

    2. asigura-te ca are note suficiente pentru a-i fi incheiate mediile si scoate-i o motivare de la un medic specialist…… STIU ce am propus eu aici e discutabil, insa e o solutie la care eu as apela in conditiile descrise de tine

    SUCCES!!!!!!!!!!!!!!!!

ella . mai 31, 2014 at 18:19

poate m-ati putea ajuta sa pot lua o decizie pt sora mea care sufera de epilepsie.in ciuda acestui fapt diriginta si profa de engleza o fac incontinuu”ca pe degeaba esti frumoasa,daca ai creier de gaina” ceea ce o duce mereu la epuizare.in plus de asta zilele trecute s-a impiedicat de piciorul unei colege si s-a lovit tare,iar stimata prof-ra de engleza sa-i spuna ca ”Asa ai meritat” mi se pare stigator la cer si chiar vreau sa iau atitudine.(numai amintesc plangerile depuse la director).poate ati putea sa ma ajutati cu cateva sfaturi datorita experientei d-voastra de psiholog.Va multumesc anticipat.

    Sim . iunie 9, 2014 at 09:21

    Ella,

    1.e nevoie sa nu fi subiectiva si sa verifici daca lucrurile chiar stau asa. de multe ori elevii exagereaza relatarile si e bine sa verifici asta. nu te ajuta nici pe tine nici pe sora ta.

    2. daca lucurrile chair stau asa e ok sa faci sesizari, insa din experienta iti spun ca de cele mai multe ori nu se schimba nimic si sora ta va suferi si mai tare pt ca daca raman vor continua. totusi, as incerca pentru ca sunt sigura ca daca ei au acest comportament sufera si alti elevi nu doar sora ta.

    3. ia in calcul sa o muti din clasa/scoala si cand faci asta discuta initial cu profii si spune-le despre conditia surorii tale si spune-le la ce sa se astpete si ce ajutor ai nevoie din partea lor. NU SOLICITA sustragerea de la responsabilitati la care se supun toti elevii.

    4. invat-o pe sora ta sa faca fata criticilor. nu vei putea lupta cu toata lumea. lumea nu se va da la o parte din fata problemei de sanatate a ei. cu cat invata mai repede ca unii oameni nu o vor menaja, si cu cat se va adapta mai usor la situatie, cu atat ii va fi mai usor.

    Cu drag,

    Sim

      Cristina . noiembrie 16, 2014 at 16:54

      Sa nu fii subiectiva… precum si alte greseli gramaticale. Ah, gramatica!

Johnb293 . iunie 8, 2014 at 17:25

I think you have remarked some very interesting points , appreciate it for the post. dadgfefcdkde

Daniela . noiembrie 20, 2015 at 06:37

Doresc Din tot sufletul Ghidul ! Va multumesc anticipatamente!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comportamentele la copii

6 greseli clasice pe care le fac parintii in educarea copiilor

   “Copiii nu s-au priceput niciodata sa asculte de parintii lor, insa nu au dat niciodata gres in a-i imita.” James Baldwin   Ca si parinti ne straduim sa oferim copiilor haine, hrana, obiecte, confort. In Read more...

Inteligenta emotionala

Ce pot face părinţii pentru copiii cu probleme de anxietate

Ce pot face părinţii pentru copiii cu probleme de anxietate   Copiii cu probleme de anxietate prezintă 2 tipuri de îngrijorări: îngrijorări cu privire la posibilitatea de a fi respins de ceilalţi sau de a Read more...

Furia

De ce furia te poate ucide inaintea fumatului!

„Draga furie, hai sa ne despartim” „Draga furie, hai sa ne despartim” este mottoul articolului de azi si face parte din campania „Draga stresule, hai sa ne despartim”. De cand eram mica consideram ca este Read more...