De obicei, in discutiile cu parintii mi-e dat sa aud urmatoarele: „Copilul meu nu ma asculta. Nici nu baga in seama ce spun. Nu invata, ia note proaste si ma minte. Isi ascunde carnetul de note si aflu la sedintele cu parintii in fata la toti. Din 3 in 3 zile ma suna diriginetele ca nu se mai poate intelege cu el, ca comenteaza la profesori si ca-si bate colegii.

Acasa sta pana seara la calculator. Se joaca Metin sau sta pe face book. Cand ii spun sa se culce urla la mine sa-l las in pace. Daca vrea ceva de la mine vorbeste frumos pana primeste, pe urma iar incepe. Nu ma ajuta cu nimic. Daca il rog sa cumpere paine ma intreaba cine ma cred si sa nu-i comand lui. Vine tarziu acasa daca iese cu prietenii si il bate mereu pe cel mic.”

Problematica este diferita de la familie la familie, insa regulile jocului sunt aceasi.

Comportamentele problematice apar la copii din 4 motive:

1. sa scape de sau sa evite o situatie nedorita (pentru a nu merge la culcare nu se spala, face tot felul de lucruri, tipa, etc);
2. sa obtina atentie – atentie reprezinta orice interactiune cu copilul, chiar si negativa (isi loveste surioara deoarece mama il ia in brate de fiecare data cand face acest lucru, sau se opreste din lucrul ei si il cearta);
3. a obtine permisiunea sau accesul la un obiect sau activitate (face galagie cand mama vorbeste la telefon pentru a primei o jucarie sau pentru a putea iesi afara la joaca);
4. sa obtina stimulare senzoriala – atingeri fizice (isi loveste sora pentru placerea de a-i fi scuturate mainile sau de a fi luat in brate);

Cum se dezvolta comportamentul?

Stiinta este un lucru minunat. Stim din fizica ca daca aruncam un corp pe fereastra, acesta va cadea cu 9,8 X greutatea corpului. Sub nici o forma nu va pluti. Stim din matematica ca 2X2 fac 4 si nici nu stam sa ne gandim ca ar putea fi altfel. De la orele de chimie stim ca 2 molecule de hidrogen si 1 molecula de oxigen formeaza 1 molecula de apa.

Exact la fel stau lucrurile si in ceea ce priveste comportamentul. Cercetarile oamenilor de stiinta au scos la iveala legile care guverneaza comportamentul.

Comportamentul uman este predictibil in functie de stimulii din mediul in care se manifesta comportamentul si este mentinut (continuat, repetat) in functie de consecinte.

Copiii invata din experienta legatura dintre cauza si efecte si ca anumite comportaemnte pe care ei le fac conduc la anumite rezultate. De exemplu, un copil invata ca daca tipa in magazin, tata sau mama ii cumpara dulciurile sau jucariile chiar daca initial au spus ca nu le cumpara. Copiii mici invata ca de fiecare data cand isi lovesc fratele mai mare mama ii ia imediat in brate si ii scutura.

Repetarea acestor tipuri de relatii duce la aparitia repetata a comportamentelor provocatoare la copii.

Amintiti-va ca in viata existe anumite reguli care atrag dupa sine diverse consecinte. Daca lipsesti de la servici este posibil sa ti se traga din salariu sau chiar sa ti se desfaca contractul de munca. Daca spargeti ceva, chiar daca din greseala, este nevoie sa platiti daunele. Daca cauzati un accident rutier este nevoie sa reparati masina celui pe care l-ati accidentat. De multe ori, parintii ii scutesc pe copii de consecintele naturale ale comportamentelor acestora motivand ca „este doar un copil, lasa ca creste mare si atunci va sti”.

De unde va sti copilul sa fie responsabil daca chiar parintele lui l-a privat de invatarea acestei lectii? De cate ori parintele nu repara geamurile sparte de propriu copil, nu ii cumpara acestuia tot ce isi doreste in ciuda faptului ca comportamentul acestuia lasa de dorit! Cati copii nu strang de pe masa dupa ce mananca, nu stiu cum ajung hainele lor gata curatate si impaturite in dulap, nu stiu cum apare mancarea in frigider, nu stiu cum au cablu, telefon si caldura in casa si asa mai departe?

Este bine sa incercam sa-i invatam pe copiii nostri sa faca legatura dintre cauza si efect. Este bine ca acestia sa invete sa actioze analizand inainte care vor fi consecintele faptelor lor.

Legile/principiile comportamentului

PRINICPIUL nr. 1: Un comportant este intarit sau slabit de consecintele sale. Ceea ce se intampla imediat dupa manifestarea comportamentului va determina probabilitatea cu care acesta se va repeta sau nu in viitor. Daca un copil a obtinut jucaria pe care si-o dorea prin faptul ca a facut plans si s-a trantit pe jos, este foarte probabil ca va repeta acest comportament data viitoare.
Nu e nici un miracol sau magie ceea ce se intampla cand aplicam legile comportamentului. Un parinte mi-a spus odata la telefon urmatoarele: „o minune dumnezeiasca s-a intamplat ieri. Am putut tine copilul in curte fara sa iasa afara pentru ca nu si-a facut temele”.
Nu e nici o minune! Acestea sunt legile comportamentului care functioneaza la fel ca cele ale fizicii, matematicii sau biologiei. Faci ceva, se intampla ceva. Ce este interesant la parinti e ca adesea ei fac acelasi lucru din nou si din nou si se asteapta la rezultate diferite. Daca vezi ca incerci de ani de zile sa-l determini pe copil sa se culce mai devreme si aveti scandaluri si certuri seara de seara, ce te face pe tine ca parinte sa speri ca se va schimba ceva?

Consecintele modeleaza comportamentul mai mult decat o fac genele. Cand conducem masina in trafic ne ghidam dupa regulile de circulatie. Daca le respectam, ne pastram dreptul de a conduce masina pe drumurile publice. Daca un copil alege sa ceara frumos ceva sau o face trantindu-se pe jos depinde de felul in care stie ca parintii vor raspunde solicitarilor sale.

Daca v-ati intrebat vreodata de ce anumiti oameni continua sa se comporte intr-un anumit fel, uitati-va la ce se intampla dupa ce o fac si veti sti de ce fac ceea ce fac. Si la fel, daca va intrebati de ce un anumit comportament a incetat sa se mai manifeste uitati-va ce s-a intamplat ultimele dati cand s-a manifestat si veti afla raspunsul.

Daca vrei sa schimbi un comportament la copilul tau, cauta prima data beneficiul pe care acesta il are in urma comportamentului respectiv si nu il mai da. In plus, ofera-i acelasi beneficiu in cazul in care face comportamentul pozitiv pe care il doresti.

De exemplu: daca vrea o jucarie si plange, nu-i da jucaria. Da-i in schimb jucaria cand vorbeste si ti-o cere frumos.

Vrea sa mearga afara cu prietenii, dar nu si-a facut temele. Permite-i sa mearga afara (consecinta) dupa ce si-a facut temele.

Retineti!
Invatarea se produce ca rezultat al consecintelor comportamentului! Un comportament recompensat va continua sa apara.

PRINICPIUL nr. 2: Comportamentul raspunde cel mai bine la consecinte pozitive. Cresterea frecventei unui anumit comportament este insotita de scaderea frecventei comportamentului opus. Un copil nu poate minti si spune adevarul in acelasi timp. Nu poate vorbi politicos si sa injure in acelasi timp. Comportamentul care a fost recompensat se va manifesta cel mai des.

Obisnuim sa spunem copilului ceea ce nu vrem sa faca. De exemplu: „nu mai striga”, „nu-ti mai lovi fratele”, „nu ma mai deranja cand sunt ocupat”, „nu mai desena pe perete”, „nu te mai duce la jocori mecanice”, „nu mai fuma”, „nu mai da muzica tare”. Acest tip de adresare se numeste regula mortului. Doar un mort nu se misca daca ii spui sa nu o faca, doar un mort nu fumeaza daca ii spui sa nu fumeze.

Comportamentul caruia i se da atentie este comportamentul care se va manifesta cel mai des. Cu cat parintii striga mai mult ameninta si lovesc, cu atat copilul se ca comporta mai urat deoarece consecintele negative (strigatul, amenintatul, lovitul) sunt ineficiente in a modifica un comportament nedorit. Cu cat profesorii striga la elevi sa nu mai faca galagie, cu atat mai mult acestia o vor face.

Cea mai buna si sigura cale este sa profitam de ocaziile zilnice de a asocia o consecinta pozitiva unui comportament pe care dorim ca copilul sa-l manifeste mai des.

Aceste consecinte pot lua forma unor cuvinte de lauda, zambete, incurajari verbale, atingeri fizice, imbratisari, mangaieri, un zambet, o steluta care poate fi schimbata pe o anumita suma de bani, comportamentul pozitiv poate fi scris pe o lista pusa la vedere, etc.

Este o certitudine faptul ca in caminurile in care parintii zambesc copiilor lor, rad impreuna cu acestia, au interactiuni fizice pozitive (imbratisari, mangaieri, jocuri prin care se ating) si vorbesc intr-un mod pozitiv, lipsit de critica si plin de caldura cu copiii lor, frecventa comportamentelor problematice scade drastic in timp ce frecventa comportamentelor placute si dezirabile creste in aceasi masura.

Fortarea copilului de a face un lucru, care poate fi bun in sine, nu duce decat la tendinta copilului de a evita, a scapa si chiar de a se razbuna. Nu va amagiti cu faptul ca prin lovirea, strigatul si amenintarea copilului obtineti rezultate pe moment. Pe termen lung comportamentul raspunde cel mai bine si eficient la intariri pozitive. Iar strigatul, lovitul, amenintatul nu sunt intariri pozitive.

Comportamentul copilului se modeleaza dupa cel al adultului. Copilul va folosi pe viitor acelasi model de rezolvare ca al adultului. Cu ce este mai bun comportamentul violent al adultului fata de copil decat comportamentul, chiar gresit, al copilului? Unde duc masurile abuzive ale parintilor? La dorinta de a face orice pentru a scapa. Dovada? Numarul crescut de la an la an al copiilor care aleg sa fuga de acasa, care intra in anturaje dubioase, absenteism si abandon scolar.

Retineti!
Comportamentul care este urmat de o consecinta pozitiva tinde sa se repete si asa sa fie invatat! Dati atentie comportamentului care doriti sa apara mai des si nu celui pe care doriti sa-l eliminati. Comportamentul este slabit prin inlaturarea consecintelor (daca copilul nu mai obtine nimic prin comportamentul respectiv tinde sa nu-l mai faca).

Activitate

Cate cuvinte apreciative i-ati spus copilului dvs. ieri? ____________

Cate priviri aprobatoare i-ati adresat copilului dvs. ieri? ____________

Cate imbratisari i-ati oferit copilului dvs. ieri? ____________

Cate critici i-ati adresat copilului dvs. ieri? ¬____________

Cate priviri acuzatoare i-ati adresat copilului dvs. ieri? ____________

Comparati cuvintele/privirile apreciative cu cele critice.

PRINICPIUL nr. 3: Daca un comportament a fost intarit sau pedepsit se vede doar pe parcurs. Parintii spun adesea: „am pedepsit copilul, am facut tot ce s-a putut, iar el continua sa se comporte la fel!”. Adevarul este ca parintele nu pedepseste comportamentul copilului, ci din contra, il intareste.

Orice comportament care continua sa se manifeste o face deoarece obtine anumite beneficii. Ceea ce crede parintele ca face este diferit de ceea ce acesta face de fapt! Daca un comportament continua sa apara este datorat faptului ca, indiferent de ce crede parintele, acest comportament a fost incurajat! In mod opus, un comportament care apare tot mai rar si chiar inceteaza, putem spune ca a fost pedepsit in mod corect.

Raspunsul sta nu in cantitatea sau taria eforturilor depuse de parinti, ci in eficienta/neeficienta consecintelor aplicate pentru comportamentul respectiv. Cand un comportament nu cedeaza intrebati-va ce incurajeaza inca aparitita respectivului comportament si cautati o consecinta eficienta.

Comportamentul copilului este cel care trebuie sa determine ce fel de masura vom adopta si nu ceea ce credem noi ca ar fi logic sau ceea ce simtim noi ca ar trebui sa facem. Daca comportamentul persista, atunci este bine sa stim ca „tratamentul” trebuie sa fie schimbat. Nu e nimic rau cu copilul, acesta nu este „defect”, nu are nimic genetic sau „in sange” care sa ne puna in imposibilitatea de a schimba ceva. Pur si simplu este nevoie sa cautam o consecinta potrivita care sa fie eficinta pentru copilul si situatia respectiva.

Dr. Murray Sidman afirma in una din cartile sale: „cand este folosita eficient, intarirea pozitiva este cel mai puternic instrument de invatare pe care-l avem”. Nu se cunoaste nimic care sa functioneze mai bine sau sa aiba efecte mai durabile decat intarirea pozitiva.

Dr. Sidney Bijou, unul dintre cei mai mari contribuitori ai studiului comportamentului uman, spune: „cercetarile au aratat ca cea mai eficienta metoda de a reduce problemele comportamentale la copii este de a intari comportamentul dorit prin intarire pozitiva mai degraba decat a incerca sa slabim comportamentul nedorit prin folosirea de mijloace aversive si negative”.

Este important sa intelegem ca uneori, inainte ca sa apara o imbunatatire a comportamentului, acesta poate chiar sa se inrautateasca. De aceea este nevoie sa continuam sa fim consecventi inainte de a renunta la interventie si de a cauta alta solutie pentru problema respectiva. Uneori parintii renunta la aplicarea consecventa a consecintelor si comportamentul problematic revine.

Retineti!
Un comportament este mentinut si intarit de consecintele sale. Daca unvcomportament provocator continua sa apara inseamna ca inca se obtin beneficii de pe urma acestuia si ca comportamentul a fost de fapt intarit/incurajat! Cautati consecintele care il sustin si inlaturati-le sau acordati-le doar in urma efectuarii comportamentelor pozitive.

PRINICPIUL nr. 4: Comportamentul este in mare parte produsul mediului in care se manifesta. Un copil disciplinat este un produs al unui mediu disciplinat. Un anumit comportament apare intr-un anumit mediu. Exista copii care prezinta probleme de comportament acasa, insa nu si la scoala, si invers.

Un profesorul a folosit un exemplu imaginar foarte sugestiv. Imaginati-va ca cheltuiti o gramada de bani pe reparatiile de la masina datorita faptului ca drumul este stricat (situatie foarte comuna in Romania de azi!). Cat de bine functioneaza masina nu depinde de cat de mult a stat in reparatii sau cat de mult ati dat pe piese si la mecanici. Aceasta se va strica din nou atata timp cat drumul nu este reparat.

La fel este cu copiii. Este nevoie sa facem modificari in mediul copilului pentru ca acesta sa functioneze bine! Astfel ca intrebari de genul: „care este problema cu acest copil?” ar trebui sa fie inlocuita cu: „care este problema cu mediul copilului?”. Reparati mediul si veti repara si comportamentul.

Unii parinti accepta cu greu aceasta explicatie. Ne-am obisnuit atat de mult sa cautam problema in copil incat ne este greu sa credem ca schimbarea mediului copilului ar duce la modificari ale comportamentului acestuia.

Luther Burbank scrie in cartea sa „Formarea plantelor omenesti” urmatoarele: „daca cultivi o planta pentru a o transforma in ceva mai fin si mai nobil, trebuie sa o iubesti si nu sa o urasti; fi tandru cu ea, nu abuziv; fi ferm, dar niciodata repezit. Le ofer plantelor cel mai bun mediu posibil. La fel este cu un copil, daca doresti ca acesta sa se dezvolte in mod corespunzator. Lasati-i sa asculte muzica, lasati-i sa se uite la imagini, lasati-i sa rada.”

Retineti!
Un comportament provocator apare in mediul care ii permite sa se desfasoare.

 

AICI gasesti un formular cu ajutorul caruia poti observa ce obtine copilul tau. prin comportamentul pe care il face si sa vezi cum incurajezi tu comportamentul respectiv.

Te rog lasa-mi un comentariu si spune-mi cu ce problema de comportament te confrunti in relatia cu copilul pentru a incerca sa o rezolvam. Mentioneaza te rog varsta copilului, comportamentul care te deranjeaza si ce faci tu imediat dupa comportamentul respectiv.

Cu drag,

Simona

P.S. Daca consideri ca articolul este util, te rog da un share pentru ca acesta sa ajunga la cati mai multi parinti.

 

 


20 thoughts on “De ce unii copii asculta si altii nu? Legile comportamentului!”

Alex . ianuarie 16, 2013 at 12:01

Foarte bun articolul!

O mare perioada de timp am crezut ca de vina pentru comportamentele nedorite tine de copii dar de fapt mare parte din aceste comportamente tin de mediu.

Totusi…cum poate un copil care traieste intr-un mediu negativ si toxic sa vina pe „calea cea buna”? Ce trebuie sa faca? De cine trebuie sa asculte?

Multumesc mult! Sa ai o zi frumoasa!

Sim . ianuarie 16, 2013 at 12:51

Din nefericire, cand este mic, copilul nu are prea multe optiuni. DIn acest motiv ajungi la varsta adulta si incerci sa REPARI.

Incerc, ma straduiesc sa ajut cat mai multi parinti sa previna ceea ce multora le va fi imposibil sa schimbe.

In functioe de varsta, se poate ajuta copilul. CE propun celor care cunosc copiii in astfel de situatii e sa i sprijine pe acestia cu un mediu (desi lipsit de permanenta) sanatos. Sa-i implice in programe de tip „learning by doing” , sa-i invete sa ceara de la viata si sa aiba incredere in ei.

Gabriela . ianuarie 16, 2013 at 17:04

Buna, Sim!

In ce masura ce ai scris se potriveste unui copil de mai putin de 2 ani?
Situatie: nu sta la imbracat si la schimbat scutecul 🙂

Initial il imbracam si-l schimbam pe reclamele de la TV (care ii plac foarte mult, evident). Apoi am inceput cu desene animate. Asa functioneaza, cat de cat.
Am incercat cu pedepse (scos din camera in care sta si inchis usa, pt 1-2 min). Asta n-a prea mers.

Problema e ca eu vreau sa renunt la treaba asta cu TV-ul. Vreau sa renunt la TV ca si recompensa si vreau cat mai putin TV in general, pentru el. Sotul meu insa nu este inca pe directia asta.

Daca ar fi sa aplic ce ai zis la cazul nostru, as concluziona ca nu sta la imbracat si schimbat ca sa ii dam TV.
Care este parerea ta?

    Sim . ianuarie 18, 2013 at 09:43

    Da, ai concluzionat bine. L-ati obisnuit si ati creat o legatura intre TV si imbracat iar el acum refuza imbracatul.

    Incearca altceva care sa-i placa. Pune ceva muzica care-i place si pe care o vei folosi doar atunci. Inchisul in camera nu functioneaza.

    Asa cum am spus mai sus, RECOMPENSA funtioneaza mai bine decat consecintele negative (pedeapsa).

    Cauta ceva ce-i place si spui ca le primeste doar daca se imbraca. Pana nu se imbraca il ignori. Nu ii dai atentie fie ea negativa. Va face urat la inceput, insa se va obisnui daca vede ca esti consecventa.

    IMPORTANT: lauda-l imediat dupa ce a stat la imbracat. Spune-i cuvinte frumoase precum: sunt mandra de tine, asa e bine, ai reusit sa stai, stiam ca poti. Poti chiar sa=i faci surprize dandu-i o recompensa mai mare spunandu-i ca iti place cand asculta.

Maria . ianuarie 18, 2013 at 01:11

Buna! Fetita mea are 2 ani si 3 luni si de ceva vreme spune frecvent „te bat”, urmat de o lovitura cu palma. O face si cand este suparata, frustrata, dar si in momente linistite, ca sa testeze reactiile probabil. I-am explicat de nenumarate ori, in momente potrivite, de calm, ca pe oamenii pe care ii iubim ii mangaiem, nu ii lovim. Am incercat si metoda cu „sunt suparata ca ai facut asta; nu ma mai joc cu tine” dar e si asta un fel de pedeapsa la care nu rezoneaza. Stiu ca e inutil sa pedepsesti cand faptul e consumat, mai bine cauti sa previi, sa intelegi ce lipsuri resimte si sa-i satisfaci nevoile. Dar, oricat ne straduim, la un moment dat tot la „te bat” ajunge. Ce metoda am mai putea incerca? Apropo de mediu, in familia noastra este o atmosfera pasnica (cu inerente izbucniri, dar fara violenta), la fel la bunici, unde mai petrece timp din cand in cand, iar la gradinita nu merge inca. Multumesc anticipat pentru pareri si sugestii!

    Sim . ianuarie 18, 2013 at 09:47

    1. e bine sa intelegi ca anumite comportamente apar si sunt frecvente la copiii mici, ca de exemplu acesta

    2. chestia cu „sunt suparata ca ai facut asta” este manipulare emotionala. copilul nu este responsabil pentru emotiile tale. vezi ghidul pe care l-ai primit cand te-ai inscris pe blog.

    3. pentru inceput gaseste si pescuieste toate ocaziile in care se comporta frumos si laud-o! Rapid, imediat spune-i ca iti place cand face asa, mangai-o, da-i ceva ce-i place.

    4. ignor-o cand spune ca loveste. efectiv te intorci cu spatele. ATENTIE: nu esti suparata pe ea, doar nu-i accepti comportamnetul. si e bine sa dezvolti aceasta atitudine pe mai departe.

    5. dupa ceva timp comportamentul ar trebui sa dispara. daca nu dispare, trimite-mi un mai si introdu si comentariile de aici.

    MULT SUCCES!

mirunica . ianuarie 18, 2013 at 12:43

in principiu sunt de accord cu tine ca reactiile noastre la ce fac copiii ii invata pe acestia cum sa reactioneze dar dupa ce am citit Trainingul parintior eficace cred ca lauda si recompensele de orice fel nu il fac pe copil sa inteleaga cu adevarat consecintele faptelor lui…cel mai bine ar fi …daca am avea atata tarie morala sa nu intervenim …sa ii lasam sa obtina toate consecintele faptelor lor…
un exemplu ca totusi treaba asta nu functioneaza chiar de fiecare data este ca fiica mea la 2 ani batea copiii in parculet…consecinta logica ar fi fost ca acei copii sa riposteze sau cel putin sa fuga de ea…dar pentru ca erau indemnati de parinti sa o lase in pace ca e mica si nu stie fiica mea nu a invatat…inca… ca bataia doare.

    Sim . februarie 13, 2013 at 23:41

    Mirunica,

    1. te rog sa imi spui unde are loc taria morala sa-i permiti copilului tau de 2 ani sa treaca strada in locuri nepermise pentru a experimenta cum e sa o calce masina?

    in viata, tot ceea ce facem o facem pentru a obtine ceva (o recompensa) sau a evita ceva (o pedeapsa). la fel si copiii. scopul parintilor ar fi sa-i plaseze pe copii in pozitia de a REPETA de suficiente ori un comportament pana ce acesta devine obicei. iar motivarea copilului se face prin recompensare (obtinerea unui beneficiu).

    in cazul copilului tau consecinta logica era sa o iei si sa o duci acasa de fiecare data cand se bate cu copiii si sa-i arati cum se joaca frumos cu ei si sa o lauzi cand se impaca cu ei. si sa REPETI asta de MULTE ORI.

    citeste pentru mai multe clarificari articolul acesta:

    http://top-psy.ro/ce-faci-cand-copilul-nu-vrea-sa-asculte-cele-mai-eficiente-6-tehnici-pe-care-le-ai-la-indemana-ca-parinte/

tudor . februarie 5, 2013 at 10:49

ai dreptate , functioneaza ca si dreajul 🙂

    Sim . februarie 13, 2013 at 23:43

    Tudor,

    noi toti suntem rezultaul unui tip de dresaj. daca ni s-au permis si au fost incurajate comportamentele pozitive, le avem, si la fel cu cele negative.

    ca si adulti avem avantajul ca putem sa ne REDRESAM pe noi insine. copiii au prea putine optiuni. daia ma adresez parintilor.

Liju . februarie 13, 2013 at 20:15

Buna, Simona!
Am o fetita de 3 ani si 7 luni si o problema pe care nu stiu cum s-o rezolv. In momentul in care se intalneste intamplator sau nu, cu unele din persoanele care fac parte din viata ei zilnica, de exemplu educatoarea, prin „intalnit” ma refer inafara salii de grupa (gen pe scarile gradinitei, parc, strada etc.), reactioneaza negativ, adica se incrunta si daca persoana cu care intra in contact vorbeste cu ea, o intreaba diferite lucruri, refuza sa raspunda, ba mai mult intoarce si spatele si face pe suparata. Am incercat sa vorbim cu ea , sa-i spunem ca nu e reactia potrivita, insa fara niciun rezultat. Ca sa nu mai vorbesc de reactia pe care o are cand cineva din afara familiei se intinde s-o ia in brate. Multumesc!

    Sim . februarie 13, 2013 at 23:46

    Liju,

    1. fetita ta e mica si are nevoie de MODELARE. adica, un numar de multe repetari. indiferent de ce faci, ea nu te va asculta. cu cat insisti mai mult, cu atat e mai rau. daca esti pe strada si refuza, ignora pur si simplu si nu insista.

    2. acasa ii spui ca primeste ceva daca va jucati „de-a intalnitul cu dna invatatoare pe strada” si-i spui ce rol sa joace. respectiv sa salute si sa raspunda la 3 intrebari. ulterior ofera-i recompensa. repeta de 3-5 ori.

    3. inainte de a iesi din casa spune-i ca daca reuseste sa faca jocul si cu cei care se intalneste va primi sau veti face……………

    iti va fi de folos urmatorul articol:

    http://top-psy.ro/ce-faci-cand-copilul-nu-vrea-sa-asculte-cele-mai-eficiente-6-tehnici-pe-care-le-ai-la-indemana-ca-parinte/

slevoaca crina . mai 22, 2014 at 08:49

Am probleme cu copilul meu de 6 ani si jumatate. Probabil ac prob s-au agravat dupa aparitia surorii lui de 3 luni. Este din ce in ce mai violent atat cu noi in familie cat si cu prietenii de joaca . Nu vrea sa si faca temele’ e in clasa 0, plange foarte tare ori de cate ori i se interzice ceva, ne jigneste atat pe mine cat si pe tatal lui, pe bunica etc.cand se linisteste si vorbim despre comportamentul lui spune ca i pare rau de ce a facut, dar apoi o ia de la capat. Recunosc ca l-am prea certat de multe ori si am folosit uneori si asa zisa disciplinare prin bataie. As vrea sa.l ajut dar nu mai stiu cum.

AMANDA . octombrie 24, 2014 at 00:53

Buna ma numesc amanda sunt mamica unui baietel de 4ani si 8 luni ,V-as ruga ca sa ajutati cu un sfat ,La varsta de un sotul meu si cu mine ni-am decis sa plecam in italia ,La varsta de 3 ani pe patrik l-am dat la gradinita cara probleme nu a plans dupa mine si s-a integrat repede in colectiv, Deja anainte de gradinita patrik stia alfabetul italian hestii minpre din engleza ,Nu prea avut reclati inafara faptului ca se mai ciondanea cu alti baietei pe te miri ce ,La varsta de 4 ani am fost nevoiti sa ne reintoar em in tara ,Asta pentru patrik a ansemnat schbare de casa de camera,oras,limba vorbita,alta educatoare si gradinita an sine copii din grupa lui ,ne intelegerea cucopii ne stiind limba romana,aceste lucruri nu stiu an cata masura l-a afectat cert este ca dupa 2luni l-amdat la gradi ita si in 6 luni de zile a anvatat sa vb limba romana ,citim pe silabe si citim corect cuvinte formate din 4 s-au 5 cifre ,Problema mea este ca patrik bate copii de la gradinita mai ales pe cei din grupa lui ridi a .ainile asupra mea . musca ,ma trage de bluza tipa urla tare si se manifesta urat atunci cand este pedepsit nu vrea sa doarma la gradinita si la activitatile din gradinita nu vrea sa stea locului nu este atent mereu face ceva e intr-o conti.ua miscare are tendinta ca atunci cand este nervos sa scoate sete apsurde cel mai folosit este acel sunet de pisica facuta can animalul al face pentru aparare ,Sunt anspaimantata de 2 saptamani circa ancerc sa aplic tot ce am citit s-au ml s-a spus de pshiog ori de pshiatru sa utilizez sa fac,Ce se a.tampla cu el ce sa ma fac dati un raspuns va rog cu stima si respect Amanda

AMANDA . octombrie 24, 2014 at 01:12

Ma scuzati am gasit acest sait dar am scris cu telefonul c-am grabita iertati va rog eventualele greseli

Dana . noiembrie 12, 2014 at 14:26

Multumesc pentru materiale si as dori sa te rog sa-mi permiti sa le folosesc in consiliere aparintilor. Sunt profesor consilere scolar.

Trifan Daniela . ianuarie 7, 2015 at 03:31

Draga Simona,

Nu stiu ce sa fac cu baiatul meu de aprox 5 ani. S-a schimbat f mult de la venirea pe lume a celui mic ( 7 luni).
Nu ne mai asculta, ne loveste pe toti, tipa, se stramba, ne ingana, refuza sa faca dus, sa se imbrace singur, sa manance (lucruri pe care inainte nu le facea singur).
Se uita cam mult la desene si cand ii opresc TV-ul ma ameninta cu diverse lucruri ( ca nu imi mai da ce voia sa-mi dea, ca nu am nici eu voie sa ma uit, se uita f urat si imi spune ca e suparat pe mine).
Cum sa ma comport cu el?
Simt ca il pierd!
Multumesc!

Trifan Elena Daniela . ianuarie 7, 2015 at 03:34

Help

Butoi Mirela . februarie 13, 2016 at 23:18

Copilul meu de 6,10ani nu mai asculta, si loveste copiii, atat de des incat am fost nevoita sa-l schimb la alta clasa. Sa vedem si aici cum va fi.
In familia noastra este liniste, dar eu tip frecvent la el pt. ca imi pune nervii la incercare.Am obosit si mi-am pierdut rabdarea.
Teorie stiu… calm, rabdare, recompense, dar nu pedepse…Mai greu este de pus in practica.
Multumesc pentru intelegere.

lilianapasu . decembrie 18, 2016 at 09:47

Va multumesc ca existati.Astfel de subiecte nu ar trebui sa mai fie tabu deoarece multi parinti se confrunta din ce in ce mai des cu refuzul copiilor la respectarea regulilor si al unui program.Nu suntem roboti de aceea consider ca uneori programul poate fi flexibil.Intampin o mare problema cu baietelul meu in varsta de 6ani si jumatate in respectarea orelor de somn.Cu povesti si vorbe bune nu reusesc sa-l determin sa adoarma mai devreme de orele 23 sau chiar0.Am incetcat dupa parerea mea toate metodele stiuteNu Reusesc!Va multumesc anticipat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comunicarea cu copilul

5 tehnici de prevenire a comportamentelor negative si de incurajare a celor pozitive

Imi amintesc de o mamica care a venit la cabinet dupa ce fusese cu copilul la nu stiu cati neuropsihiatri si dupa ce a mutat copilul din doua scoli deja in urma sesizarilor primite de Read more...

incercare

Astept ca copilul sa faca 18 ani ca sa divortez

Anul trecut am fost cautata de o doamna superba, desteapta si descurcareata. Era casatorita si avea doi copii frumosi si destepti. Nu se intelegea de mult cu sotul. Acesta se certa cu ea, nu contribuia Read more...

Comunicarea în cuplu

Compatibilitatea. De ce unele relatii functioneaza si altele nu. Partea 2.

Banca cuplului – partea 2 In articolul trecut ti-am prezentat un sistem elegant al relatiilor interumane. Spuneam ca fiecare dintre noi deschidem conturi pentru toate persoanele cu care venim in contact si decidem daca le Read more...