Cand am fost in scoala am fost invatata ca e bine sa invat, sa stiu multe, sa merg la faculatate, sa devin/ajung  om, ca si cand nu era om deja.

Am invatat definitii, am citit sute de carti din care abia daca imi aduc aminte ceva, ma chinuiam sa inteleg o logica la istorie, nu reuseam sa invat limba engleza si invatam niste propozitii pe de rost (am invatat engleza in 2 luni dupa ce mi-am dat BAC-ul), imi era rusine daca greseam si eram intr-o continua cursa sa stiu mai multe.

Am ajuns mare, nu stiam inca daca sunt om sau nu si goana dupa informatii continua. Sa citesc, sa stiu sa raspund la orice intrebare, ca poate, poate o sa reusesc si eu sa ma realizez, sa dovedesc societatii si mie ca vezi doamne, sunt OM!

Anii au trecut si am observat ca fac lucruri pe care le-am vazut la mama mea si pe care am jurat ca nu le voi face niciodata. Urmam cursuri si scoli pe banda rulanta, insa astea nu ma faceau fericita. Invatam ce scrie in carti insa nu puteam sa gasesc aplicabilitatea in viata reala. Faptul de a aplica ce invat in viata reala m-a obsedat de cand eram mica J. Daia nu vorbesc eu din carti si ma axez mereu pe lucruri care pot schimba ceva, pe lucruri practice care pot face diferenta in viata cuiva.

Cand m-am format ca si psihoterapeut am invatat ca fericirea este o abilitate interioara care nu depinde de circumstantele externe. Citind am aflat ca in momentul in care esti fericit creierul secreta anumite substante care te ajuta sa performezi mai bine, sa analizezi mai bine informatia, sa intelegi si sa aplici.

Asa, am invatat sa nu ma mai stresez, sa nu ma enervez pe ceilalti, sa fiu calma si FERICITA in fiecare zi.

Si ghici ce? Toata informatia din carti a inceput sa capete sens pentru mine! Am inceput sa reusesc sa fac diferenta cu capul meu intre ce e logic si rational si ce e irational. Am inceput sa ma impac mai bine cu oamenii si sa obtin mult mai multe decat obtineam inainte.

Timpul este o resursa limitata! Nimeni nu stie cat mai are de trait! Amanam sa fim fericiti si conditionam fericirea de obiecte (cand o sa am casa aia, masina aia, etc) sau performmante (cand o sa-mi termin scoala, masteratul, doctoratul, cand o sa creasca copiii mari).

Ideea e ca dupa ce obtii ce iti doresti, incepi sa iti doresti altceva, amanand astfel sa fii fericit, pe cand asta e ceea ce iti doresti cu adevarat de cele mai multe ori.

Cand am inteles ca fericirea depinde de mine si ca fiind fericita pot obtine mai mult din ceea ce imi doresc si daca nu obtin ce imi doresc pot sa ma adaptez mai usor, am dorit sa transmit si altora acest mesaj si mai ales parintilor si profesorilor care-i pot ajuta pe copii si elevi sa deprinda abilitatea de a fi fericiti si recunoscatori inca de cand sunt mici.

Mi-am dat seama cat de multe as fi putut face daca in loc sa se puna accentul in scoala pe „a sti” lucuri, cineva m-ar fi invatat sa fiu fericita in timp ce invat si atunci creierul meu ar fi invatat mai multe, mi-as fi gasit drumul mai repede, as fi facut alegeri mai intelepte si as fi suferit mai putin si implicit nu as fi fost o scorpie asa mare pentru cei din jurul meu J

Lucrand cu elevi, parinti si profesori si avand stiiinta de partea mea am dezvoltat un program in care profesorii si parintii sa foloseasca metode care motiveaza elevii, sa nu-i critice si sa-i ajute sa isi gaseasca drumul in viata.

La ce iti folosesc toate diplomele de pe perete, casa, masina si conturile din banca daca nu esti fericit?

La ce te ajuta toate titlurile pe care le ai daca tu nu ai timp pentru pasiunile tale, daca ai uitat ce iti place, vii acasa dupa ce se culca copiii tai si pleci inainte sa se trezeasca?

Ce viata vrei sa aiba copilul tau? Vrei sa fie fericit sau sa traga ca un sclav toata viata si sa regrete ca nu a stiut sa faca ceea ce ii aduce placere si bucurie si sa fie util si altora?

Programul pe care l-am propus se numeste „Fii un profesor de succes! Preda fara stres!”. In cadrul programului profesorii invata cum sa isi controleze frustrarile (pana la urma, e alegerea lor de a fi profesori) si cum sa motiveze elevii nu sa invete neaparat la materia lui (pentru ca oricum nu invata, si daca invata invata mecanic si uita) ci pentru a-si gasi drumul in viata.

In cadrul programului profesorii invata in primul rand cum sa isi controleze propriul stres si cum sa se adreseze elevilor in functie de starile emotionale ale acestora si ulterior cum sa motiveze elevul.

CE POATE FACE PROFUL LA CLASA?

1. Poate fii un model de fericire – cand tu esti suparat ceilalti iti preiau starea. Cand tu esti fericit si bine dispus ceialalti iti preiau starea. Daca ai de ales in ceea ce transmiti celorlalti, de ce nu ai alege sa transmiti FERICIRE?

2. Isi poate controla frustrarile si nemultumirele – elevii nu sunt vinovati de starile tale. Emotiile sunt rezultatul gandirii tale. Daca iti schimbi atitudinea interioara, iti poti schimba si emotiile si comportamentele. Daca te infurii, transmiti elevilor neputinta si incapacitatea ta de a face fata situatiei. In plus, ei iti vor prelua exemplu.

3. Poate sa laude si sa aprecieze. Nicio tehnica nu este mai eficienta decat lauda comportamentelor pozitive si faptul de a scoate in evidenta punctele bune la o persoana. Aceasta le da un semntiment de autoeficienta si ii motiveaza sa se straduieasca in continuare.

4. Poate sa nu critice – nicio tehnica nu este mai distructiva decat critica. Critica nu motiveaza, cum gresit cred unii. Critica diminueaza stima de sine, incurajeaza incapatanarea, distruge respectul de sine al persoanei si inversuneaza spiritul conflictual.

5. Poate sa incurajeze punctele forte ale elevului chiar daca performeaza slab la materia lui – nu toti elevii vor fi olimpici. Nu toti elevii trebuie sa isi dea BAC-ul. Nu toti elevii trebuie sa stie matematica. Sistemul e gresit, insa tu ca profesor poti sa nu distrugi elevul si sa-i gasesti punctele forte si sa-l incurajezi fara sa-l batjocoresti ca nu e bun la materia ta. Orice om e bun la ceva!

6. Poate sa nu il compare – dupa cum am spus mai sus, suntem diferiti! Daca Georgescu este bun la chimie nu inseamna ca si eu trebuie sa fiu bun. Poate am nevoie de sprijin si as putea si eu. Poate nu vreau, poate nu pot, poate am probleme, poate imi lipsesc prea multe cunostinte ca sa fac fata la lectia asta avansata. Daca ma compari cu premiantul clasei asta nu ma va motiva ci ma va face sa ma simt si mai prost si sa performez si mai slab sau chiar sa nu mai vreau sa merg la scoala. Singurul lucru care ma ajuta e sa POT si sa VREAU. Asta inseamna ca tu ca parinte sau profesor sa iti dai seama daca am cunostintele necesare si sa ma motivezi sa o fac.

7. Poate sa nu il jigneasca – asta merge mana in mana cu critica insa e un pic mai dura si ataca direct persoana. O gramada de parinti si profesori jignesc copiii/elevii si se asteapta pe urma ca acestia sa se corecteze. Cand te jigneste seful pe tine, ce simti? Care e reactia ta? La fel e si cu elevii! Esti prost! Nu esti bun de nimic! Nu o sa iasa nimic din tine! – sunt cuvinte care-i vor insoti toata viata si ii vor marca la locul de munca si in relatiile cu ceiallati.

8. Poate sa nu-i pedepseasca (cu absente, scoaterea la raspuns) – profesorii ar putea sa invete LEGILE comportamentului si sa inteleaga ca pedepsele care nu au de a face cu comportamentul elevului sunt ineficient si duc la agravarea problemelor de comportament.

Daca a vorbit la ora (desi de multe ori ai o problema tu ca profesor cu modul in care iti tii ora) si tu il scoti la tabla si ii pui o intrebare care esti sigur ca nu o stie si ii dai o nota slaba nu face decat sa te puna pe tine pe scaunul unui dictator care abuzeaza de puterea pe care o are – iar elevul stia asta (din acest motiv unii mai puternici reactioneaza si au inceput sa va raspunda inapoi – fapt ce va face pe voi sa-i catalogati ca si violenti fara sa va ganditi la comportamentul vostru care a activat aceasta reactie).

9. Poate sa-i invete responsabilitatea – elevul are nevoie sa invete sa-si asume propriile fapte. De aceea e nevoie sa PLATEASCA CORECT pentru faptele lui. Daca nu a invatat, e ok sa ia nota mica, insa poti face asta frumos si drept spunandu-i ca crezi ca el poate sa isi corecteze nota si asta nu il face prost si sa te oferi sa il ajuti. Daca atitudinea ta e iubitoare, elevul va simti asta.

Daca a spart tabla, e ok sa o plateasca. Daca a murdarit pe jos e ok sa curete. Daca a lovit un elev e ok sa faca o fapta buna si sa-si ceara scuze.

In scoala nu vin elevi perfecti ci mici oameni in drumul lor de dezvoltare pentru a deveni oameni! Tu ai un rol esential in tipul de om care va deveni elevul in fata caruia te prezinti!

10. Poate sa-i iubeasca si sa-si iubeasca profesia – majoritatea elevilor invata la o anumita materie pentru ca le place de prof si pentru ca simt ca proful ii iubeste. Daca nu iti place ceea ce faci, fii responsabil si renunta! Ia-ti un alt job!

11. Sa nu conditioneze fericirea si starea de bine de rezultate! Fericirea este o stare, o abilitate care se invata prin repetare. Daca inveti sa catastrofezi si sa te simti vinovat de fiecare data cand gresesti in loc sa te concentrezi pe solutii, te condamni la o viata de nefericire. Greselile nu se vor termina niciodata si risti sa le repeti pentru ca nu inveti. Mai mult, cand esti fericit performezi mai bine! Atitudinea este cea care face diferenta! A fi fericit e o alegere! Alege sa-i inveti pe elevii tai sa fie fericiti si vor performa mai bine, te vor respecta mai mult si isi vor alege mai bine drumul in viata!

Nu le tine prelegeri false conform carora vor ajunge cineva daca invata bine si iau note bune! Orice pusti poate vedea la TV ca lucrurile nu stau asa! El este deja cineva prin simplu fapt ca exista! Ramane sa decida CE vrea sa faca in viata. Si asta nu pentru a ajunge cineva, ci pentru ca viata lui sa fie implinita. Pentru ca pana la urma oamenii fug toata viata dupa fericire!

Daca nu iti iubesti elevii, invata sa o faci! Este cea mai puternica arma pe care un profesor o poate avea.

Inceteaza sa te astepti la perfectiune din partea elevilor! Invata sa faci o echipa cu ei in care obiectivul sa fie ca ei sa invete sa se cunoasca, sa se accepte neconditionat pe ei insusi, sa fie fericiti, sa isi cunoasca punctele forte si sa aiba o idee de ce vor sa faca in viata.

Fii un profesor care isi iubeste elevii si ei iti vor multumi multi ani mai tarziu! Asa cum ii multumesc eu profei de chimie pentru ca mi-a spus ca sunt desteapta si m-a incurajat sa termin liceul! Povestea o poti asculta in linkul de mai jos 🙂

Cu drag,

Sim

P.S. mai jos ai un link la prezentarea pe care am facut-o la TEDx si in care am transmic un mesaj profesorilor, parintilor si coauchilor, in Octombrie 2014

Lasa-mi un comentariu si spune-mi ce crezi tu despre acest subiect si cum ti s-a parut prezentarea mea si daca iti place articolul si crezi ca e util si altora, da-mi un like si un share :).

 

 


13 thoughts on “Cum sa predai fericirea in scoala?”

robert . decembrie 12, 2014 at 03:21

Succes cu proiectul tau,Simona.

    Sim . decembrie 15, 2014 at 15:29

    Multumesc mult Robert! Succes si tie in tot ce faci!

Marcel Cremene . decembrie 18, 2014 at 15:20

De acord cu tine Simona!
Am constatat eu însumi, ca profesor, că planul emoțional-afectiv este mult mai important decât cel rațional și că am obținut mai mult de la studenți prin bunăvoință și încurajări decât prin critici.

    Sim . decembrie 18, 2014 at 17:03

    Felicitari Marcel! Apreciez oridecateori intalnesc un profesor care intelege aceste principii 🙂

    P.S. imi place cum scrii 🙂 pe blogul tau 🙂

daniela . decembrie 28, 2014 at 14:00

felicitari!!!!

Mike . martie 15, 2015 at 18:01

Am fost profesor si este din ce in ce mai greu sa ii MOTIVEZI pe elevi NU SA INVETE, dar sa fie OAMENI. Nesimtirea si TUPEUL sunt promovat. Nu sunt de acord cu profesorii-dictatori, care abuzeaza de ‘PUTEREA’ pe care le-o da catalogul si notele. Dar cu atat mai grav este cand elevii pot face ORICE VOR EI fara nici o problema. De aici pana la faptul ca violenta este ceva firesc in scoli, iar daca un elev ajunge in spital pentru ca este abuzat de un altul, nu este nimic deosebit, chiar daca ajunge la stiri. Doar NIMIC nu poate fi facut de catre conducerea scolii, de catre profesori, pentru ca parintii… nici nu se discuta. Asadar SINGURA solute este SCADEREA NOTEI LA PURTARE! De parca i-ar pasa specimenului de asta. Poate sa distruga, sa bata pe cine vrea, chiar si pe profesor. Nimeni nu va lua masuri, pentru ca NU EXISTA MASURI. Eu niciodata nu m-am purtat urat cu elevii, dar in unele situatii indiferent cum ai incerca sa abordezi, sa vorbesti frumos, sa ii motivezi, sa cauti un punct tare, nu fa functiona. pentru ca ei s-au obisnuit CU FRICA ca metoda universala, iar DRAGOSTEA este pentru FRAIERI… Asadar, cei care doresc sa invete nu vor reusi din cauza a cateva elemente care vin la scoala doar ca sa ‘faca bascalie’, doar de aia sunt trecuti clasa cu sila si cu mila.

    Sim . februarie 14, 2016 at 21:11

    Mike, ai dreptate. INsa, asta nu ma impiedica sa nu continui si sa nu depun eforturi atat cat tine de mine. Nu am sustinut si nu voi sustine niciodata, sper, manifestarea unui comportament civilizat.

    Pledez pentru a fi om inaintea notelor si a performantelor academice. De aceea pun accent pe influenta cadrelor didactice asupra elevului si ii rog pe acestia sa nu mai puna atata accent pe achizitia unor informatii in detrimentul dezvoltarii un caracter nobil.

    Da, cu unii nu se va putea face nimic. Sunt mai multi factori implicati, printre care si familia care transmite valorile la care se raporteaza elevul. Din punctul meu de vedere acestia e nevoie sa fie lasati repetenti sau exmatriculati, nu ca si pedeapsa ci ca si consecinta logica a comportamentului lor. Insa, din nefericire, sistemul ii sustine.

Petre Ioan Cretu . aprilie 10, 2015 at 12:52

Uite, si eu am fost profesor la un liceu, prof de info.
Am ajuns profesor din cauza… secetei. Pe bune. Aveam 5 hectare de pamant bun si cultivam legume. Cum in anii 2000, 2001 a fost o seceta cumplita siar furtunele picatura cu picatura erau rara avis (ele mi-ar fi permis sa irig folosind apa din fantani sapate pe locul unde gradinaream. Asa ca in 2001 am renuntat si am devenit prof. Proful de info, mai ales in anii aceea avea un mare avantaj, copii erau atrasi de calculatoare, iar eu nu m-am limitat la programa si i-am invatat sa depaneze harware un calculator, sa instaleze un windows, i-am invatat sa-si construiasca un site , etc.
Multi dintre fostii mei elevi mai trec si astazi pe la mine.
Si credeti-ma, faptul ca nu am facut pedagogie in facultate, aveam salariul mai mic decat ca o femeie de serviciu….

P.S. Sper ca blogul dvs. este dofolow 😀

    Sim . februarie 14, 2016 at 21:12

    Felicitari Ioan 🙂 Asta e atitudinea pe care o incurajez. Sper ca ai reusit sa faci ceva cu cele 5 hectare de pamant 🙂

Constanta M . noiembrie 10, 2015 at 12:39

Ma bucur ca exista oameni ca tine, care isi ocupa timpul cu a arata cat este de usor sa traiesti frumos si a le arata si altora. E atat de simplu.
Sunt mama unui baiat de 14 ani, clasa a opta la o scoala din capitala. Din fericire in scoala noastra exista si profesori care predau intr-un stil mai lejer, mai apropiat de mintea copiilor. Cel putin o doamna profesor avem, iar copilul meu vorbeste cu atat de multa placere despre dansa, doamna de fizica. In felul ei este unicat. O stiu generatii intregi de fosti elevi, care azi sunt adulti. Si ar mai fi si alti profesori care se fac placuti la clasa, se impun prin stilul lejer si placut de predare, non-autoritar. Din pacate procentul acestora este cam de 10% din totalul pedagogilor. Restul, se impun prin pedepse, care mai de care mai demonstrative, ca de exemplu: dat afara de la ora, testare ca au vorbit, nota mica pentru ca nu si-au facut tema, etc. In asa fel incat, copilul meu bun,inventiv, desptept, merge cu repulsie la ora de istorie, pe care nu o intelege, la engleza, pt ca doamna are pretentie ca toti elevii sa stie la perfectie engleza, la geografie, pentru ca doamna preda f. repede si nu intelege scrisul ei la tabla, etc, etc.
Cand ma intreaba de ce unii profesori pot fi buni, atenti si interesati de binele elevului, iar altii „dau de pamant” cu elevii, nu stiu ce sa-i raspund. Nu pot sa dau vina exclusiv pe system, pentru ca sistemul suntem NOI toti. De noi depinde cum se manifesta acest sistem.
Foarte bun acest articol. Il voi transmite mai departe catre tinte potrivite a citi aceste lucruri.
O zi frumoasa

    Constanta M . noiembrie 10, 2015 at 13:27

    As vrea sa mai adaug ca avem norocul sa avem un diriginte asa cum multi si l-ar dori. Are multa rabdare cu copiii si face lucruri deosebite pentru ei. Profu’ – cum ii spun elevii lui, este cel care a infiintat o clasa de dans modern intr-o scoala de stat, dandu-le posibilitatea copiilor sa faca acest sport ca si materie, la fel ca si celelalte din programa scolara. Cred ca prin acest sport are posibilitatea de a se apropia mult mai usor de copii si de a comunica mai bine cu ei. In clasa a cincea am luat decizia sa plecam in alta scoala, mai aproape de casa. Din pacate, la sfarsitul anului scolar, am realizat ce diferenta mare este intre o scoala unde se aplica sistemul pur si falit romanesc (cu pedepse , cu impingerea de la spate a elevului si alte metode invechite si depasite care nu mai dau roade in era comunicarii, si cu acele atentii de sarbatori acordate tuturor profesorilor pentru „binele” copiilor nostri) si o scoala care aplica din cand in cand metode ale colegilor lor din strainatate (unde am revenit in clasa a sasea). Mare diferenta!

      Sim . februarie 14, 2016 at 21:14

      Constanta,

      Multumesc ca te-ai oprit sa lasi un comentariu. Ajuta mult ca si exemplu. Ma bucur si stiu ca exista astfel de exemple.

      Spune-i copilului tau ca asa sunt oamenii: unii aleg sa se comporte cu bunavointa, altii nu si ca e bine ca el sa invete sa se raporteze la ambele categorii fara sa isi piarda bunatatea si increderea in sine 🙂

Cum zicea cineva…. | Pitici, dar Voinici . februarie 24, 2015 at 19:31

[…] Am gasit un articol interesant si va dau si voua linkul (click aici). […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comportamentele la adulţi

Elevii tai se bucura cand intri in clasa sau deabia asteapta sa pleci?

Ionel este un baiat de gimnaziu care locuieste singur cu sora mai mare. Parintii sunt plecati in strainatate la lucru. Acesta are probleme cu greutatea, este retras si cu greu indrazneste sa scoata o vorba Read more...

Profesor de Succes

Stresul la profesori

Stresul ocupaţional la profesori   Profesorii reprezintă categoria profesională care manifestă cel mai ridicat nivel de stres profesional. Întru-un studiu realizat pe profesori din Marea Britanie, mai mult de 30% dintre profesori şi-au evaluat locul Read more...

Comportamentele la copii

Copilul meu nu stie sau nu vrea sa faca ceea ce ii cer? Cum il invat pe copilul meu un nou comportament?

Cum invata oamenii?   Orice comportament este rezultatul REPETARII. Daca un copil stie sa scrie, este pentru ca a REPETAT scrisul. Daca se enerveaza des este pentru ca a REPETAT enervarea. Daca nu stie tabla Read more...