Când devine furia o problemă?

 Furia, spre deosebire de oricare altă tulburare mintală este caracterizată de faptul că persoana în cauză nu realizează că are o problemă. Oamenii se enervează deoarece consideră că alţii nu fac ceea ce ar trebui să facă şi că lucrurile nu sunt cum cred ei ca ar

trebui să fie.

Haide să ne uităm la câteva exemple:

Gabi conduce o firmă cu aproape 100 de angajaţi. Aceştia fac greşeli. Nu reuşesc să termine la termen o livrare, încurcă materialele, înţeleg greşit comenzile. Gabi consideră că este îndreptăţit să „tune şi să fulgere” când ajunge în firmă. Fiind un om inteligent, ulterior îşi dă seama de greşeală şi îşi cere iertare. Angajaţii, însă, trăiesc cu sentimentul fricii că urmează un nou episod de furie. Bineinţeles, Gabi nu are nicio problemă. Ceilalţi sunt problema.

Roxana are un copil de 7 ani care abia a început şcoala. Acesta vine acasă, îşi trânteşte ghiozdanul pe jos şi o zbucneşte afară la joacă. Seara temele nu sunt făcute, în cameră sunt aruncate pe jos într-o dezordine de nedescris caiete, creioane, resturi de mâncare şi jucării. Roxana consideră că are tot dreptul să fie nervoasă şi să ţipe la creatura de 7 ani că este iresponsabilă şi să-i aplice şi nişte lovituri. Ce nu ştie Roxana este că copilul ei va învăţa să-i fie teamă de ea (şi uterior va remarca surprinsă: „de ce mă minte copilul meu? I-am spus mereu să nu mă mintă!) şi va copia modul ei de a se comporta în situaţiile neplăcute cu care se confruntă. Bineînţeles, Roxana nu are nicio problemă. Copilul e problema.

Ioana formează de ceva vreme un cuplu împreună cu Remus. Acesta întârzie la întâlnire. Ioana crede că punctualitatea este o dovadă de dragoste. Dacă Remus întârzie ea se simte abandonată. În consecinţă începe să-i reproşeze acestuia că nu o iubeşte şi că vrea să se despartă de ea. Ce nu ştie Ioana, este că exact ceea ce face/spune şi modul în care o face/spune creşte riscul ca Remus să considere o eventuală despărţire. Ce bărbat e înebunit după o femeie neinţelegătoare şi care ţipă mai mereu? Bineinţeles, Ioana nu are nicio problemă. Remus e problema, chiar dacă a întârziat pentru că s-a abătut din drum să-i cumpere Ioanei un cadou surpriză sau că a avut loc un accident.

Exemplele pot continua. Cu sigurantă că și tu ai câteva exemple numai bune de amintint, nu-i așa?

Adesea, oamenii confundă furia cu violenţa. Agresivitatea este un comportament (ceva ce fac) care intenţionează să rănească altă persoană sau să distrugă obiecte. Acest comportament poate include violenţă verbală, ameninţări sau acte de violenţă. Este, deci, posibil ca o persoană să se enerveze fără a deveni violentă.

Furia pasivă este ostilitatea exprimată indirect, adesea prin omisiune, nu prin comitere. Comportamentele care însoţesc acest tip de furie sunt de obicei: tăcerea, retragerea, nerăbdarea, întârzierea, “a uita” să faci unele lucruri, refuzul de a avea relaţii sexuale sau afecţiune fizică (nu îmbrăţişez sau nu ating copilul sau persoana pe care sunt furios). Poate conduce la boli fizice, dificultăţi în relaţiile cu ceilalţi şi eşec în a dori să se schimbe ceva.

Agresivitatea poate crea probleme, de asemenea şi poate conduce la violenţă şi implicarea în situaţii riscante (de exemplu când cineva conduce şi este furios este posibil să ia decizii riscante).

Un alt termen asociat cu furia şi agresivitatea este ostilitatea. Ostilitatea se referă la atitudinea şi evaluarea care motivează comportamentele agresive şi furia. În timp ce furia este o emoţie, agresivitatea este un comportament şi ostilitatea este o atitudine, un mod negativ de a gândi despre un anumit eveniment sau persoană.

Furia devine o problemă când este resimţită prea intens, prea frecvent sau când este exprimată într-un mod necorespunzător.

 

Mecanismul furiei  sau de ce ma enervez

 

De ce ne enervăm? Care este cauza furiei noastre? Este ceva ce ni se întâmplă pur şi simplu? Este cauzată de cineva sau ceva din exterior? Sau, contribuim la aparţia acesteia?

Unde simţim furia? Dacă suntem sinceri, recunoaştem că în interiorul nostru. Poate ceva din exterior pătrunde în interior şi să ne facă nervoşi? Intră calculatorul care s-a blocat când doream să scriem un email în corpul nostru şi naşte furia? Intră şeful care tocmai ne-a dat un ordin care nu ne place în corpul nostru şi naşte furia? Intră soferul care nu ne-a dat prioritate în interiorul nostru şi naşte furia şi cere să fie lovit, aşa cum ne vine nouă să facem? Intră copilul care nu şi-a făcut temele în corpul nostru şi naşte furia şi ţipetele noastre? NU!

Toţi oamenii se enervează în aceaşi situaţie? Toţi oamenii se enervează când sunt nevoiţi să aştepte la rând? Toţi oamenii se enervează când li se blochează calculatorul? Toţi oamenii se enervează când copiii nu ascultă? NU!

Din moment ce furia are loc în interiorul nostru şi din moment ce în aceaşi situaţie oamenii reacţionează diferit înseamnă că nu ceea ce se întâmplă mă enervează ci eu singur îmi creez starea de enervare.

Mai întâi, se întâmplă ceva ce ne deranjează: cineva ne înşeală sau ne insultă, copilul nu ne ascultă, partenerul nostru manifestă prea multă atenţie faţă de altcineva, angajatul nu execută ordinul aşa cum i l-am cerut.

Ca reacţie, începem să ne gândim mult la ce s-a întâmplat, să vorbim despre aceasta până ce devine o obsesie, ca o melodie pusă din nou şi din nou. Cu cât ne gândim mai mult la ce s-a întâmplat cu atât ne supărăm mai tare.

Cercetările au arătat într-un studiu în care li s-a cerut unor angajaţi care au fost concediaţi să vorbească ostil despre compania care i-a concediat fapt ce a dus la creşterea nivelului lor de ostilitate. În momentul în care vorbim cu cineva despre ceea ce ne supără sau de ce suntem furioşi, nu ne eliberăm de furie/supărare ci o PRACTICĂM. Când vorbim ne întărim convingerile de nedreptate, vină şi răutate a celorlalţi.

 

Din cele discutate mai sus putem deduce următoarele:

 

Sunt responsabil pentru furia mea. Nimeni  nu mă poate enerva. Mă enervez singur. Tot ce fac îmi aparţine. Eu deţin controlul asupra emoţiilor, gândurilor şi comportamentelor mele. Nu pot controla exteriorul, lumea şi pe ceilalţi, însă mă pot controla pe mine însumi. Eu mă enervez, eu îmi creez depresia, eu aleg să mă simt vinovat.

Furia este cauzată de ceea ce gândesc. Ceea ce simt şi fac este rezultatul a ceea ce gândesc. Chiar dacă alţii m-au influenţat, alegerea de a mă simţi sau acţiona într-un anumit fel îmi aparţine. Ex. cineva mă minte iar eu mă enervez şi mă cert cu persoana respectivă. Persoana respectivă nu a avut niciun control asupra nervilor şi comportamentului meu. Aceasta a fost decizia mea. Persoana în cauză este responsabilă pentru miniună, iar eu pentru furia şi ceartă.

Dacă vreau să schimb nu mă mai enervez este nevoie să schimb ce gândesc în situațiile respective. Nu pot schimba obieceiul de a mă enerva fără a schimba gândurile care îmi alimentează furia.

Schimbarea este un proces. Necesită timp şi efort din partea mea. Nimeni nu poate face schimbarea în locul meu.

 

4 tipuri de gânduri care îmi alimentează furia

 

1. Trebuie – noi suntem învăţaţi să pretindem ca lucrurile, oamenii şi lumea să fie într-un anumit fel. A trebui să fie într-un anumit fel înseamnă că nu e posibil să se întâmple altfel. Luaţi-vă un minut şi gândiţi-vă la un singur lucru care nu poate fi posibil? Noi confundăm pe trebuie cu e bine, e moral, e mai eficient.

Adevărul este că nimic nu trebuie să fie cum dorim noi. Vrem ca copiii să ne asculte. Însă, adevărul este că uneori aceştia nu o fac. Dorim ca oamenii să ne respecte. Însă, adevărul este că uneori unii oameni nu ne respectă. Dorim ca lucrurile să fie uşoare şi nedureroase. Adevărul este că unele lucruri necesită efort şi durere pentru a fi obţinute, ca să nu amintim că unele nu le vom obţine nici dacă ne chinuim şi suferim.

Întotdeauna când ne enervăm este pentru că în mintea noastră pretindem ca realitatea să fie altfel. Indiferent cât de puternică este emoţia noastră, realitatea este aşa cum este. Sunt anumite lucruri pe care le putem face pentru a schimba realitatea, însă acestea se pot face cu mai puţin consum de timp şi energie atunci când suntem mai calmi.

Trebuie se înlocuieşte cu „mi-ar plăcea”, „ar fi de preferat”, „ar fi mai uşor”, „ar fi etic”, „ar fi moral”.

Atenţie: a accepta că unele lucruri nedrepte, imorale şi incorecte se întâmplă, nu înseamnă a fi de acord cu ele. De exemplu, eu consider că este imoral să minţi, însă am ales să nu mă supăr pentru că unii oameni aleg să mintă. Este dreptul lor de a alege cum doresc să se comporte. În plus, dacă eu mă enervez, ei nu se vor schimba, aceasta însemnând că mă enervez chiar de geaba.

2. Catastrofarea. Acest tip de gândire apare în momentul în care noi considerăm că ceea ce ni se întâmplă este cel mai rău lucru posibil. Acum, gândiţi-vă la orice scenariu posibil şi întreabaţi-vă dacă chiar nu se poate şi mai rău? Indiferent cât de neplăcută este o situaţie, întotdeauna se poate şi mai rău. Problema este că atunci când ne permitem să ne plângem şi să considerăm fără opţiuni o situaţie, nu vedem că totuşi, aceasta nu e atât de catastrofală.

Căutaţi şi citiţi documentare despre oameni care au supravieţuit şi reuşit în situaţii mult mai grele decât cele în care ne vom afla vreodată noi. Dacă ai ar fi considerat că este cea mai rea situaţie posibilă, ar mai fi încercat?

„E groaznic”, „e catastrofal” se înlocuieşte cu „se poate şi mai rău, hai să văd ce se poate face”.

Atenţie: a considera că un lucru poate fi şi mai rău, nu înseamnă a minimaliza situaţia! Da, e grav ce se întâmplă, însă mă ajută dacă mă dau de ceasul morţii?

3. Toleranţa scăzută la frustrare este caracterizată de gânduri de tipul „nu suport”, „nu mai pot”. Luaţi-vă câteva clipe şi amintiţi-vă care sunt lucrurile pe care nu le-aţi suportat în viaţa dvs. Câte aţi găsit? Dacă sunteţi sincer cu dvs. veţi realiza că aţi suportat TOT prin ceea ce aţi trecut. Dacă nu aţi fi suportat, aţi fi murit şi azi nu puteaţi citi acest material.

A nu suporta nu este totuna cu a nu-mi plăcea. Oamenii confundă de multe ori nevoia cu ceea ce îşi doresc sau cu ceea ce sunt obişnuiţi şi consideră că nu ar putea trăi dacă acel lucru s-ar întâmpla. Nevoile elementare sunt cele pentru aer, apă, hrană şi îmbrăcăminte (şi aceasta minimă, deoarece bunicii noştrii aveau maxim două perechi de pantaloni şi trăiau bine). A avea nevoie înseamnă a nu putea trăi fără.

De aceea, fraze precum „nu aş putea trăi fără tine”, „dacă nu aş avea confort aş muri”, „dacă îmi pierd locul de muncă nu am să suport”, „nu suport durerea” sunt doar gânduri prin care ne limităm capacitatea de adaptare într-o situaţie pe care nu ne-o dorim. Indiferent cât de neplăcută, nedorită sau dureroasă este o situaţie, o putem suporta atâta timp cât suntem încă în viaţă.

„Nu suport”, „nu mai pot” se înlocuiesc cu „nu-mi place situaţia, e neplăcută, dureroasă, însă pot suporta. Ştiu asta pentru că sunt încă în viaţă.”

4. Generalizarea. Generalizarea înseamnă „a face din ţânţar armăsar”, a amplifica lucrurile. Noi facem generalizări cu privire la lume, la alţii şi la noi.

Cele mai frecvente generalizări  sunt:

  • „toate mi se întâmplă doar mie” – adevărul este că nimic nu mi se întâmplă doar mie. Sunt peste 6 miliarde pe oameni pe planeta aceasta şi li se întâmplă la o parte din ei ceea ce mi se întâmplă mie.
  • „numai eu nu am noroc” – adevărul este că ceea ce ni se întâmplă nouă nu depinde de noroc. Dacă alţii au reuşit acolo unde noi nu am reuşit este că au făcut ceva diferit de ceea ce am făcut noi. În loc să ne plângem că nu avem noroc e mai util să vedem ce am fi putut face diferit.
  • „niciodată nu reuşesc” – adevărul este că reuşim de multe ori, însă atunci când ceva nu iese cum ne dorim, este mai uşor să dăm vina pe „soartă” decât să ne privim ca proprii responsabili (nu vinovaţi!) pentru rezultatul acţiunilor proprii.
  • „dacă nu reuşesc, nu sunt bun de nimic”, „sunt o persoană lipsită de valoare”. Am fost învăţaţi să ne evaluăm pe noi înşine în funcţie de reuşitele şi eşecurile noastre. Dacă am reuşit ne-am spus: „ce tare şi deştept sunt” (deşi inteligenţa noastră nu a crescut!), iar dacă am eşuat/greşit ne-am spus: „ce prost sunt, nu sunt în stare de nimic” (deşi, inteligenţa noastră nu a scăzut). În ce se măsoară valoarea unui om? Distanţa se măsoară în metri. Volumul în litri. Forţa în newtoni. Căldura în juli. În ce măsurăm un om? Cum putem spune că un om este „mai om” decât alt om? Care este standardul după care putem spune „cât de oameni suntem?”

 

Probelema este că noi confundăm comportamentul (ceea ce facem) cu persoana (ceea ce suntem). Noi suntem o fiinţă umană. Şi ca orice fiinţă umană, facem atât lucruri performante, cât şi mai puţin eficiente, atât lucruri lăudabile cât şi condamnabile, atât lucruri morale cât şi imorale. Însă, ceea ce suntem nu este totuna cu ceea ce facem. Suntem la fel de valoroşi ca toţi oamenii de pe planetă. Iar cei pe care-i desconsiderăm sunt la fel de valoroşi ca şi noi.

Cum putem compara două mere cu două avioane? Tot la fel nu putem compara doi oameni. Oamenii sunt oameni. Însă, putem compara acelaşi comportament la două persoane. De exemplu, putem compara abilitatea de a citi a unei persoane cu aceaşi abilitate a altei persoane. Este foarte probabil ca persoana A să citească mai bine decât persoana B. Însă, acest lucru nu-l face pe A mai valoros decât B. Totuşi, A are prin această abilitate acces mai mare la resurse, se poate descurca mai bine în societate (cel puţin aşa ne place să credem).

În concluzie, un anumit comportament îmi aduce anumite beneficii sau dezavantaje, însă nu îmi creşte valoarea ca şi om. Inteligenţa nu creşte dacă sunt singurul care am trecut un examen şi nici nu scade dacă sunt singurul care l-am picat. Sunt la fel de valoros chiar dacă am greşit şi chiar dacă alţii cred că nu sunt în stare de nimic. Dacă vreau să fac ceva mai bine, EXERSEZ.

„niciodată” se înlocuieşte cu „uneori”

„întotdeauna” se înlocuieşte cu „de multe ori”

„nu sunt bun de nimic” se înlocuieşte cu „ceea ce am făcut nu este bine, însă eu sunt o persoană valoroasă”

„ceilalţi nu sunt valoroşi” se înlocuieşte cu „ceea ce au făcut nu este bine, însă ei sunt la fel de valoroşi ca şi mine, deşi nu-mi place ce au făcut”

 

Soluții practice

 

Pentru a avea rezultate este bine să îți urmărești reacțiile și să știi care sunt situațiile în care te enervezi. Odată ce știi care sunt situațiile te pregătești pentru a le putea prevenii. Sunt 4-5 tipuri de situații caracteristice fiecăruia dintre noi, situații la care suntem extreme de sensibili și 10-20 de intensitate medie.

Urmează următorul plan:

  1. Identifică situațiile în care te enervezi
  2. Identifică gândurile iraționale pe care ți le spui (chiar dacă nu le conștientizezi sunt cel puțin 3 din cele 4 enumerate mai sus)
  3. Scrie pe un cartonaș/hârtie/telefon/fisier PC gândurile raționale pentru situația respectivă
  4. REPETĂ zilnic până creierul tău preia noul soft și acceptă să ruleze informațiile conform noi configurații.

Exemplu:

  1. Situația în care mă enervez: când sunt mințit
  2. Gândurile sunt: nu ar trebui să fiu mințit. Nu suport să fiu mințit. E groaznic ca cei în care ai încredere să te mintă. Nu sunt buni de nimic, trebuie să fie pedepsiți.
  3. Gândurile raționale pe care voi încerca să le repet: Îmi doresc și îmi place să nu fiu mințit. Însă, minciuna e foarte des întâlnită și este irațional ca eu să mă aștept să nu fiu mințit. Deși nu-mi place că sunt mințit, nu mor din asta. Pot suporta. Oamenii care mint nu sunt subspecii, deși nu îmi place comportamentul lor, aceștia sunt la fel de valoroși ca orice om de pe planeta asta. În plus, dacă mă enervez îmi fac rău mine insumi iar ei tot vor continua să mintă. Hai mai bine să văd dacă nu cumva le e teamă de mine și dacă le-aș câștiga încrederea poate nu ar mai minți. Însă, chiar dacă ei continuă să mintă, eu pot suporta.
  4. Îmi scriu cartonașe și îmi REPET cele mai de sus până reușesc să înving furia în situația respectivă.

 

Ulterior mă concetrez pe altă situație și așa continui să lucrez la starea mea de bine și calm și fericire pe care degeaba o caut în altă parte!

 

Tu in ce situatii te enervezi? Scrie-mi si hai sa vedem cum putem rezolva problema impreuna!

 

Cu drag,

Sim


35 thoughts on “Controleaza-ti furia inainte sa te controleze ea pe tine!”

Oana . decembrie 21, 2012 at 11:45

Foarte util articolul. Am si eu probleme la acest capitol, din pacate.
Vreau sa te intreb ceva: identificarea gandurilor irationale si inlocuirea cu cele rationale se face la rece? Pentru ca eu reactionez atat de repede (mai ales in cazul neascultarii copiilor) incat nu mai am timp sa constientizez acele ganduri, decat dupa ce am tipat la ei…

    Sim . decembrie 21, 2012 at 13:29

    Oana,

    ai spus bine: nu ai timp sa constientizezi (unii oameni insista ca nu gandesc nimic de fapt). asta se intampla datorita OBISNUINTEI. creirul tau s-a obisnuit prin REPETARE sa isi spuna acele ganduri incat tu ai stabilit o relatie intre un eveniment care nu iti place si reactia ta. cu siguranta acea reactie apare si in alte situatii cu adultii.

    urmeaza pasii de la SOLUTII PRACTICE si trimite-mi un email. am sa iti ofer cateva feed backuri. prima data am nevoie sa vad daca ai inteles mecasnimsul si sa vad situatiile in care se intampla.

    ai grija de gandurile tale! astept mailul tau!

Raluca . decembrie 23, 2012 at 17:11

Buna ziua,
Am problema tipatului de cand ma stiu si cred ca am invatat-o de la tata si mamaie, care se tot certau pe diverse teme. Asta nu este o scuza!
Problema mea este ca nu ma controlez in relatia cu copilul si sotul meu. Baiatul nostru are 2ani si a invatat ca mami si tati tipa des unul la altul si, de curand, de cand a devenit mai curios si mai nazdravan, tipam si la el.
Ma urasc atunci cand ajung in astfel de momente. Imi doresc sa invat sa ma controlez, imi doresc sa il determin si pe sotul meu sa renunte la astfel de obiceiuri.
Articolul m-a inspirat si mi-a scos la iveala speranta in reusita.

    Sim . ianuarie 21, 2013 at 21:57

    Raluca,

    ai reusit ceva intre timp?

liliana . ianuarie 30, 2013 at 10:12

de cand ma stiu sunt nervoasa,furioasa si intotdeauna am dat vina pe altii pt asta.am crescut cu o mama la fel,nervoasa ,furioasa,nu zambea niciodata(acum s-a mai dezghetat,de cand are nepotel).ma gandesc de multe ori ca sunt ca si ea.nu dau vina pe mama pt nervii mei,nu.doar ca nu stiu cum sa imi controlez furia ca cei din jurul meu sa nu mai sufere din cauza mea.

    Sim . ianuarie 30, 2013 at 14:08

    Liliana,

    multumesc ca ai citit articolul. e primul pas. ai aflat ca tine de tine sa faci o schimabare.

    daca te-ai inscris pe site ai primit un material. citeste-l, asculta videoclipurile si completeaza exercitiile de la sfarsit.

    dupa, trimite-mi un mail si spune-mi cum te descurci. am sa te ajut cat pot.

F . decembrie 17, 2013 at 03:04

Multumesc pentru articol, m-a luminat destul de mult si sunt sigura ca va schimba ceva la mine, mai ales ca acum inteleg mai bine mecanismul furiei mele. Sunt foarte usor de enervat, mai ales de iubitul meu si as dori enorm sa fac ceva sa schimb asta pentru ca am realizat de mult ca nu e vina lui.

andree . martie 30, 2014 at 20:56

buna, mi a placut mult articolul si eu am o problema cu nerviii. imi dau seama ca imi provoc nervi singura dar nu ma pot controla. ma afecteaza serviciul (am p[ropiul bussines) atat de mult incat nici acasa cu sotul si cu copilul nu imi pot reveni. imi dau seama ca imi fac rau singura dar nu reusesc sa imi revin :(( ma apuca asa un tremurat in corp si o stare de nervi incat…….te rog ajuta ma

Ana . iulie 3, 2014 at 15:23

Buna ziua!Am si eu probleme cu nervii.Citesc,ma informez,am fost chiar si la psiholog dar nu m-a ajutat .Parca toate merg rau.Din pacate starea mea se rasfrange asupra copilasului meu de un an si 9 luni.De cand am ramas insarcinata sotul meu s-a distantat emotional total de mine.Intre timp firma unde lucram a intrat in faliment si faptul ca ma ocup singura de copil m-a adus intr-o stare continua de frustrare si iritabilitate.Nici parintii nu mi-au fost un bun exemplu de calm.Nu vreau ca si copilul meu sa ajunga un adult care nu-si poate controla accesele de furie si incepe sa tipe.Mi-am zis ca o sa incerc sa ma calmez cu pastile dar inca alaptez si n-am riscat.Nu ma mai suport dar nici n-am puterea sa ma opresc.Furia vine asa de brusc cand ma deranjeaza ceva ca nu mai am ocazia sa rationez,deja izbucnesc in strigate si reprosuri.Si atunci ce pretentie sa mai am de la cel mic…

mona . februarie 27, 2015 at 01:28

tocmai am plans de frustrare ca nu imi pot controla nervii cand copiii mei nu fac ce „trebuie”. mi-am dat seama de ceva vreme cam ce m-ar ajuta insa acest articol puncteaza perfect. imi propun sa il citesc in fiecare dimineata in speranta ca aceste tehnici mi se vor cimenta in creier. orice informatie in plus despre autocontrol pe mail este foarte binevenita. multumesc din suflet pt aceste sfaturi online, e miezul noptii si nu am cu cine vorbi si cum ati spus a vorbi obsesiv despre ce nu merge bine inrautateste lucrurile…

Alexandru . martie 22, 2015 at 20:32

As dorii mult materialul dumneavoastră. Am nevoie mare de el. Mi s-a părut foarte interesant. Va multumesc

Lorena . aprilie 11, 2015 at 17:07

Buna,

Am si eu o problema cu furia. Ma enervez foarte repede, pe sotul meu, pe unii prieteni si chiar si pe fetita mea de 9 luni. Vreau sa invat sa imi controlez aceasta furie pentru ca nu imi face bine mie si mai ales celor din jurul meu. De ex: astazi sotul meu era afara in fata casei repara bicicleta, iar eu eram cu fetita inauntru si chiar adormise la mine in brate, si chiar atunci a batut el in geam sa ii dau niste servetele, si atunci m-am enervat tare ca am stiut ca daca pun fetita pe pat incepe sa planga. Si m-am dus la geam i-am dat servetelele, intre timp vaza cu flori care era pe pervazul geamului a cazut si peste tot era apa si atunci mai tare m-am enervat. Fetita plangea tare, am luat.o in brate, m-am dus la sotul meu si am inceput sa ma cert cu el tare, si asta a dus la stricarea zilei de azi si la amanarea tuturor planurilor. Nu mai vreau sa fac asta, ne distruge incet incet, intai pe mine apoi familia mea. Daca ati putea sa imi dati niste sfaturi v-as firecunoscatoare. 🙂

SINGUR In TOATA Lumea . mai 25, 2015 at 17:31

Buna
Nu sunt sigur ca ma poti ajuta dar sper ca incerci.
Ma numesc Gabriel,am 13 ani iar si la mine apar in fiecare zi Nervii.
Ori atunci cand tatal meu vine acasa beat si incepe sa se certe cu mama ori cand surorile mele incep sa ma enerveze iar de multe ori ma cheama violenta dar incerc sa ma abtin insa nu prea imi iese dar cand imi iese incep sa imi musc mana dau din picior foarte tare si incep sa rup tot ce am in mana
Asa ca ma poti ajuta si pe mine cu un sfat?

Dio . iulie 2, 2015 at 15:43

Multumesc pentru articol. As dori sa puteti sa imi trimiteti si mie materialul.

Alexandra . iulie 13, 2015 at 20:01

Buna ziua! Mi se pare foarte interesant articolul si in acelasi timp util. Si eu am o problema cu controlul nervilor. As vrea intotdeauna ca lucrurile sa fie facute numai cum spun eu si daca nu se intampla asta ma enervez pentru ca am impresia ca am dreptate. Si mai stiu ca nu sunt o persoana deloc intelegatoare. Mi-ar placea din suflet sa ma controlez si sa inteleg oamenii, insa pana acum nu am reusit decat sa fac mai rau. Ce pot face?

    betty . august 13, 2015 at 15:31

    incearca sa vezi mai inainte daca furia nu este produsa de anumite dereglari endocrine(hipertiroidism-boala a tiroidei, hipercorticism-boala a suprarenalelor, dominanta estrogenica, alimente excitante sau care contin monoglutamat de sodiu sau aspartat)In aceste cazuri nu e de nici un folos psihoterapia. Trebuie mai intai indepartata cauza medicala.

dan . august 23, 2015 at 21:36

foarte adevarat, furia si nu numai e intretinuta de hipertiroidism, asa cum e in cazul meu, dar e aprinsa de minciuna, tradare,…

Roby . octombrie 22, 2015 at 17:56

Bună! Am căutat în mod special un astfel de articol ptr. ca accesele mele de furie s-au întețit ca frecvență si intensitate si dupa fiecare episod ma simt mai neputincioasa si mai vinovată. La inceput se manifestau doar față de copii si soț. Acum sunt ca un arici in orice situație și gata de „atac” dacă mi se pare ca sunt nedreptățita. Mă regasesc in aproape toate ipostazele descrise de tine si la nivel teoretic știu cam ce mi cauzează starea asta generală propice acceselor de furie, dar din păcate nu știu cum sa mă vindec. As vrea te rog, daca poți sa ma îndrumi ușor la început. Sa merg undeva la terapie este putin probabil si singură nu reusesc sa gasesc modalitatea corecta de vindecare. Am sa incerc saaplic si sfaturi din articol dar de multe ori situația punctuala a fiecaruia dintre noi necesita o abordare distincta. Sugereaza mi cu ce ar trebui sa incep. Care este primul pas? E f greu sa identific ce ma înfurie. Acum, orice. De la pisica, care a indraznit sa se urce in pat pana la altele mai grave. Deci cum identific?

    Sim . octombrie 23, 2015 at 09:38

    Buna Robi,

    Imi place ca vrei sa schimbi ceva si ca te-ai apucat. Inscrie-te, te rog, pe site (pe partea stanga este un formular sau este pop-upul asta enervant care apare pe mijlocul paginii). Vei primi un material pe mail care te va ajuta.

    Acolo sunt detaliate cele 4 tipuri de ganduri care te ajuta sa ramai calma in orice situatie.

    E important sa intelegi ca e nevoie de TIMP si EFORT. Nu vei reusi peste noapte.

    Incepe prin a decide ca doar tu esti responsbaila pentru propriile emotii si ca depinde de tine sa ramai calma. Pe urma incepe sa exersezi in ORICE situatie gandurile respective.

    Acestea ar fi cam asa:

    Ex. copilul face ceva ce nu iti place

    Gandurile care te vor ajuta sunt: Mi-ar placea ca copilul sa fi reacitonat diferit, insa nu scrie nicarieri ca el trebuie sa faca ce cred eu ca e bine.

    Nu-mi place, insa pot suporta. Nu se termina lumea din asta, se poate si mai rau. De ce sa ma enervez? Imi fac rau mie, ma imbolnavesc si in plus copilul se indeparteaza de mine.

    Nu e un copil rau, chiar daca greseste. Ce a facut nu e corect, hai sa vad cum il pot ajuta.

    Dupa modeul de mai sus poti folosi gandurile pentru orice situatie.

    In plus, ai grija sa dormi suficient, sa nu prea bei cafea, renunta la fumat si FA MISCARE!

    P.s. te rog nu veni cu un comentariu in care sa-mi spui ca nu ai timp. DAca ai masina nu refuzi sa mergi la benzinarie pentru ca nu ai timp 🙂 La fel e si organismul. Daca nu iti faci timp pentru ceea ce il tine sanatos, platesti un pret mai mare mai tarziu 🙂

    Mai da-mi un semn dupa ce citesti si asculti materialele pe care le primesti pe mail.

    Sim 🙂

Andra Andra . februarie 7, 2016 at 18:07

Doresc sa primesc pe email acel ghid pentru a-mi controla nervii.

Denisa . martie 8, 2016 at 15:15

Pe mine mă inervează colegă mea de clasă ca și astăzi mă inervat ca nu mi-a dat floarea înapoi și m-am inervat pe ea foarte tare.Este insuportabil cu o colegă hoață de bani din ghiozdan.

Nora . aprilie 5, 2016 at 23:18

Eu ma enervez pe pisica mea, stiu ca e irational, dar cand se urca pe masa sau imi da lucrurile de pe raft pe jos a15a oara, nu mai pot si urlu la ea.Am incercat sa o invat sa nu mai faca asta de nenumarate ori, dand o frumos jos de pe masa sau apeland la spray cu apa, dar nu am reusit nimic. Dupa ce urlu la ea ma gandesc ca sunt o persoana rea si ma simt si mai rau…

Doina Nistor . mai 2, 2016 at 20:04

Buna Sim, imi doresc si eu materialele despre gestionarea furiei si nervozitatii.

silvia . mai 18, 2016 at 15:09

Buna, eu ma enervez cand am musafiri nepoftiti peste noapte,mai ales cand raman mai multe nopti,sunt constienta ca sunt situatii in care dai o mana de ajutor dar sunt oameni care fac un obicei din asta, ii ajuti o data de doua..eu sunt de parere ca daca eu nu deranjez sa nu fiu deranjata…reactionez urat in situatii de genu si in general ma descarc sotului meu si mamei mele dupa care imi pare rau si am sufletul incarcat.

Gabriela . august 16, 2016 at 22:34

Îmi puteți trimite, va rog, ghidul?

Laura . septembrie 14, 2016 at 17:21

Mi-a placut foarte mult articolul dvs. Azi am dat cautare pe google pentru a gasi metode de control asupra reactiilor mele nervoase. Dupa cateva crize de nervi repetate, la munca, justificate in capul meu, urmate de perioade de autorepros si dupa niste informatii furnizate de colegi, sincer, am ajuns la concluzia ca si eu am o problema. Cred ca este ff important sa recunosti adevaratul motiv care te infurie. Sper sa ma ajutati, daca se poate cu acel ghid, eventual cu o mantra pentru recapatarea linistii. Va multumesc!

Irina . noiembrie 9, 2016 at 08:48

Buna ziua! Ma numesc Irina, am18 ani si sunt clasa a12-a. Am unele probleme acasa si sunt expusa zilnic la tipete, violenta si stres. Am o relatie de 2 ani.. Ne iubim extrem de mult si in persoana draga, imi gasesc alinarea si sprijinul. Am devenit foarte violenta datorită emotiilor si dezamagirilor. Sunt constienta de greselile mele si uneori de gandurile rele pe care mi le creez singura.. Sincer, ma desconsider din cauza acestei probleme. Atunci cand ma enervez ,nu mi mai pot controla gandurile si nervi, apoi actionez violent. Chestia asta se intampla doar cu prietenul meu.. Atunci cand ma minte sau intarzie.. Si ce ma supara cel mai rău este faptul ca nu imi ia in considerare sfaturile! Il iubesc enorm si ii multumesc din suflet ca totusi chiar daca il ranesc fizic, verbal..imi este alaturi si încearcă sa ma ajute, dar eu il resping..ma izolez, chiar daca in interiorul meu imi doresc o imbratisare. Nu stiu ce sa ma fac.. Vreau cu adevarat sa ma schimb.. Am nevoie si imi doresc asta.. Nu vreau sa mai ranesc persoanele pe care le iubesc si nu vreau să ma mai ranesc nici pe mine. De fiecare data dupa ce ma „calmez” constientizez ca eu sunt problema in majoritatea cazurilor. Si ma simt oribil..de parca as fi un animal.. Dar cred ca doar incerc sa mi apar principiile si demnitatea. De fel, sunt impulsiva si sunt foarte corecta, iar asta ma face asa. Sunt taur.. Am dreptate, dar actionez gresit.. Cer prea mult de la mine si de la cei din jur.. Va rog mult, ajutati-ma! Multumesc!

Ioana . noiembrie 18, 2016 at 22:22

Mi-a placut foarte mult articolul si sper sa ma ajute. De multa vreme am problema cu nervii si au inceput sa apara consecinte grave.
As dori sa ma inscriu pe site si sa primesc materialul, chiar trebuie sa rezolv problema asta.
De multe ori imi imaginez diverse situatii sau le interpretez total eronat si ma enervez foarte rau. Incep sa tip si sa spun vorbe urate in jur, sa jignesc oamenii pe care ii consider eu vinovati de situatia respectiva. Bineinteles, se termina totul foarte rau, deoarece, pe langa vorbele dureroase spuse, care i-au ranit pe oameni, ei nu au nici o vina de marea majoritate a datilor. Pur si simplu ma grabesc foarte tare in analizarea unei situatii si ma enervez foarte rau si ma descarc pe cei din jur, inainte de a-i intreba cu calm ce si cum s-a intamplat de fapt.
Problema mare o am cu prietenul meu, pe care il invinuiesc deseori ca nu imi acorda suficient timp, ca alege sa faca alte lucruri si nu imi da suficienta importanta. Este cu totul gresit, pentru ca mereu imi acorda tot timpul lui, mereu ma pune pe primul plan, insa eu nu vad asta de multe ori si interpretez altfel. Dupa un an de zile de certuri saptamanale, fara un motiv real, am ajuns la concluzia ca trebuie neaparat sa ma schimb.. si cum singura nu am reusit, am inceput sa caut ajutor, sa citesc cat mai mult despre asta.
Daca ai vreun sfat pentru mine, Sim, te rog mult ajuta-ma!

Cris . ianuarie 3, 2017 at 09:53

Bună! Am citit acest articol,pentru că și eu am probleme cu furia. Am avut o perioadă de 4 ani foarte stresantă,care încă nu s-a terminat,iar acum ca rezultat mă enervez foarte repede,nici eu nu mă recunosc.Mă enervez chiar mă înfurii pe băiețelul meu,care de multe ori este neascultător ,îi spun de n ori să facă un lucru și nu il face apoi încep să țip,mă înfurii. Sau face diverse prostii,nu încetează atunci când ii spun, și iar încep să tip. Din păcate de multe ori,nici nu mai mă controlez,mă trezesc țipând. Apoi îmi pare rău,imi cer iertare,îi spun că nu e vina lui,că eu trebuie să am mai multă răbdare ,dar și el să fie mai ascultător . Imi dau seama că nu imi face bine furia,nici mie nici la băiat,dar nu reușesc să o controlez,mai ales când văd că sunt lucruri pe care i le repet mereu,iar el nu vrea să înțeleagă . V-aș fi foarte recunoscătoare dacă m-ați ajuta cu un sfat! Vă mulțumesc mult.

Gurgu Georgiana . ianuarie 22, 2017 at 12:51

Buna ziua! Sunt nervoasa, furioasa si tip de cand ma stiu. De cand s-a nascut fetita care are 9 luni acun e si mai rău. Ma enervez pe ea, tip, o bruschez. L-am terminat si pe sot cu nervii mei. Constientizez situatia insa nu am reusit inca sa o rezolv. Articolul mi-a deschis ochii in multe privinte, o sa incep de azi sa pun in aplicare ce am citit si Doamne ajuta sa reusesc sa ma mai stapanesc puţin.

Bianca . ianuarie 27, 2017 at 15:57

Bună! Ma ajuta foarte mult articolul! Din păcate și eu întâmpin dificultăți în a-mi controla furia și ieșirile. Conștientizez ca problema este la mine defapt. Ma enervez foarte repede fiindcă lucrurile ,,nu sunt asa cum trebuie ”și apoi izbucnesc mai ales pe logodnicul meu. Ulterior realizez ca prin felul in care ma comport îl pot pierde,dar este deja prea târziu. Inițial încerc sa dau vina pe cei din jur dar ulterior, după ce este prea târziu, regret ce am facut si imi doresc sa fii procedat într-un alt mod. Articolul ma ajuta foarte mult și sper sa reușesc sa îmi rezolv problema. Dacă ma puteți ajuta, sunt hotărâtă sa schimb aceste aspecte neplăcute ale temperamentului meu.

Ioan . ianuarie 29, 2017 at 22:54

Buna ziua ,am citit articolul dvs. Si este foarte util banuiesc ,inca nu am pus in practica dar voi incerca ,in ultima perioada devin furios din absolut orice , de exp pierd la un joc ,ma insulta o persoana ,se blocheaza telefonul ,ma minte o persoana si mai ales cand ceva nu se intampla cum vreau eu , ce as putea sa fac inafara de ce ati enumerat mai sus ? Multumesc ,stima !

snejana . octombrie 20, 2016 at 01:08

Salut,am si eu probleme cu furia si controlul acesteia. Dupa ce-mi cert copilul tipind,imi dau seama ca nu am procedat corect si nu era cazul sa tip,caci in realitate greaseala micutei e neinsemnata. Imi doresc foarte mult sa ma pot autocontrola in astfel de cazuri si sa dispara din viata mea tipatul la micuta si crizele de nervi. Postarea e buna de tot,sper sa ma ajute. Daca ma e ceva ce ma poate ajuta,va rog nu ezitati sa-mi scrieti,mesc anticipat.

Cum sa corectezi cele 6 greseli clasice pe care le faci ca parinte | Top Psy . decembrie 20, 2012 at 22:17

[…] 1. Ia  60 de secunde sau chiar mai mult inainte de a interveni. Invata cum sa iti controlezi furia AICI. […]

Cum previi comportamentele negative la copii | Top Psy . ianuarie 21, 2013 at 22:14

[…] se ridice de la computer sa vina imediat, iar tu dupa cateva repetari si daca nu ai invatat sa iti controlezi furia, vei izbucni in strigate, urlete si […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Inteligenta emotionala

Depresia

Depresia  te face să te simţi neajutorat şi fără speranţă, însă există o mulţime de lucruri pe care le puteţi face pentru a schimba modul în care vă simţiţi. Când ești în depresie ai impresia Read more...

Comunicarea cu copilul

Cum îi ajutăm pe copii cu probleme legate de depresie

  Cum îi ajutăm pe copii cu probleme legate de depresie   Evenimentele activatoare care conduc spre depresia copilului pot să nu fie evenimente care să poată fi văzute/observate direct de părinţi. Acestea pot fi Read more...

Comunicarea cu copilul

Stii care este relatia intre poreclire, sinucidere si copilul tau?

POVESTI DE VIATA   Cu doua zile inainte de ultima zi a anului trecut, eram in Olanda la sora mea. La un moment dat, aceasta imi spune: uite, marsul tacerii! Imi ridic si eu ochii Read more...