Să-mi fie teamă? Ce este anxietatea?

Teama este o caracteristică a speciei umane. Aceasta are efecte benefice şi adaptative în anumite situaţii, cum sunt, de exemplu, cele de pericol. Teama că ceva ni se va putea întâmpla ne ajută să ne activăm forţele penru a fugi sau a face ceva pentru a scăpa. Gândiţi-vă la oameni care în situaţii disperate au făcut lucruri care în mod normal nu le-ar fi putut face: au alergat cu viteză mare, au ridicat greutăţi, au sărit de la înălţimi mari, etc.

Din păcate, există multe tipuri de anxietate. Anxietatea sănătoasă – vigilenţa, îngrijorarea, precauţia – ne ajută să obţinem ce vrem şi să evităm ceea ce nu dorim. De aceea, este bine că îngrijorarea ne ajută să ne asigurăm când trecem strada, să conducem cu viteze rezonabile, să nu consumăm otravă, să evităm să umblăm noapte pe străzi, etc. Anxietatea sănătoasă ne menţine viaţa.

Anxietatea nesănătoasă, însă, me afectează viaţa de zi cu zi. Imaginaţi-vă o persoană care refuză să treacă strada pentru a nu suferi un accident, se uită dezorganizat în toate direcţiile înainte de a trece şi cauzează astfel un accident, nu iese de loc din casă de teamă să nu i se întâmple ceva rău, nu îi permite copilului să alege pentru a nu cădea, îl îmbracă excesiv pentru a nu răci, etc.

Concluzia la cele de mai sus este că anxietatea sănătoasă ne ajută să ne păstrăm viaţa şi ne ajută să ne atingem scopurile; anxietatea nesănătoasă face, de multe ori, opusul. O persoană care se îngrijorează excesiv îşi pierde controlul, se teme şi în situaţii de risc minor, este foarte stresată mai tot timpul.

Mulţi părinţi îşi cresc copiii fiindu-le mereu frică că ceva rău s-ar putea întâmpla. Astfel, îi superprotejează pe copii, nedându-le voie să experimenteze diverse lucruri de teama de a nu se întâmpla ceva „groaznic”. Sunt părinţi care îl opresc pe copil să alerge pentru ca nu cumva acesta să cadă; nu îi lasă să se caţere în copaci pentru s-ar putea să cadă şi să-şi rupă mâna sau piciorul; am întâlnit AMP care primise role pentru fetiţa pe care o avea în plasament şi nu îi permitea acesteia să meargă cu ele deoarece AMP îi era fircă că aceasta îşi va rupe picioarele. Alţi părinţi îşi îmbracă excesiv copilul din teama ca acesta să nu răcească.

 

Pe lângă temerile de ordin fizic, ca cele descrise mai sus, părinţii prezită temeri de ordin social: „îmbracă-te frumos să nu râdă copii de tine”. Ce înţelege copilul e că va trebui să se conformeze părerilor celorlalţi pentru a evita cu orice preţ ca ceilalţi să râdă de el, iar dacă vor râde acesta va fi cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Să ne gândim pentru o clipă: putem evita cu desăvârşire ca cineva să nu râdă de noi?

Dacă suntem sinceri cu noi înşine ne vom da seama că indiferent cât de mult ne-am dori aceasta, pe parcursul vieţii cineva va râde de noi. Cum vom reacţiona când aceasta se va întâmpla dacă noi considerăm că acest lucru este groaznic? Cum va reacţiona copilul pe care l-am învăţat să evite cu orice preţ dezaprobarea celorlalţi? Va şti el oare să treacă cu bine peste aceste situaţii? Ceea ce învaţă copiii să facă va fi să se compare mereu cu ceilalţi şi să depindă de părerea celorlalţi.

De ce să ne mirăm atunci că o adolescentă nu mai imbracă o bluză nou-nouţă pentru că cineva i-a spus că e urâtă? De ce ne-am mira ca şi părinţi când copilul nostru a acceptat să se drogheze pentru că prietenii lui i-au cerut asta? Are rost să-l criticaţi şi să-i spuneţi: „tu eşti atât de prost încât nu ai putut să le spui NU?”.  Cine l-a învăţat să-i fie frică de a fi respins de ceilalţi, de a-i fi frică să decidă singur de teama de a nu fi luat în râs?

Astfel de acţiuni duc, de multe ori, la „handicaparea” copilului deoarece acesta nu învaţă să se descurce în diverse situaţii şi în plus dezvoltă el însuşi teama de a încerca. Părinţii temători îşi învaţă copiii să se teamă. Copiii învaţă experimentând. De multe ori, părinţii încearcă să-i ferească de neplăceri şi le limitează, astfel, dezvoltarea şi dobândirea autonomiei copilului.

Sunt parinti care nu permit copiilor de şase/şapte ani să-şi ungă felia de pâine pentru a nu se murdări pe mâini şi pentru a nu murdări faţa de masă. Cum va învaţa copilul acela să-şi ungă felia de pâine?

Părinţii anxioşi sunt neliniştiţi şi mai tot timpul supăraţi. Aceştia văd pericole peste tot.

 

Simptomele anxietăţii:

Respiraţie întretăiată

Creşterea ritmului respiraţiei

Presiune la nivelul pieptului

Senzaţie de înnec

Transpiraţie

Mâini reci sau calde

Creşterea pulsului

Senzaţie de leşin

Creşterea presiunii arteriale

Pierderea apetitului

Ameţeli

Disconfort abdominal

Stări de greaţă şi vărsături

Tremurături

Clipitul ochilor

Amorţirea picioarelor

Insomnie

 

Situaţii în care s-ar putea să deveniţi anxios:

 Situaţii în care e nevoie să socializaţi cu alte persoane

Vorbitul în public

Căutarea unui loc de muncă

Vorbitul cu şeful dumneavoastră

Intervenţii medicale

Modficări care pot apărea în viaţa dumneavoastră (divorţ, mutatul în altă localitate, decesul unei persoane dragi, etc)

Teamă de anumite animale

Teama de a folosi liftul

Teama de înălţimi

Teama de spaţii deschise

 

Consecinţe ale anxietăţii în creşterea copiilor:

  • Părinţii anxioşi au tendinţa de a fi hiperprotectori. Încearcă să-şi salveze copii de orice neplăceri şi nu îi lasă să exerimenteze lucruri noi, aceştia neştiind cum să îşi rezolve problemele cu care se confruntă.
  • Copiii crescuţi de părinţi anxioşi vor învăţa, la rândul lor, să se teamă. Nu vor avea iniţiativă şi vor fi lipsiţi de multe experienţe plăcute în această viaţă.
  • Frica se extinde – cu timpul părinţilor anxioşi le va fi frică de tot mai multe lucruri.
  • Celor cărora le e teamă că ceilalţi nu i-ar aproba, vor acţiona conform părerilor altora, deşi acelea s-ar putea să fie greşite.
  • Anxioşii nu gândesc logic, sunt neliniştiţi şi nu pot găsi soluţii eficiente la problemele cu care se confruntă.

 

Credinţele iraţionale care cauzează anxietatea disfuncţională:

Anxietatea disfuncţională este bazată pe evaluarea situaţiei nedorite ca fiind mai rea de 100%, ca fiind fără soluţie, de nesuportat. Credinţele iraţionale care o declanşează sunt:

Nu trebuie să se întâmple.

E groaznic, mai rău de atât nu se poate.

Nu pot suporta.

Anxioşii cred de cele mai multe ori că dacă se îngrijorează evenimentul de care le e teamă şi nu doresc să nu se întâmple, nu va avea loc. Adevărul este că îngrijorearea nu are niciun efect asupra faptului în sine. Dacă eu mă îngrijorez acasă că soţul meu ar putea avea un accident cu maşina, faptul că mă îngrijorez nu va face ca el să nu aibă un accident. Evitarea accidentului depinde în totalitate de el şi ceilalţi participanţi la trafic.

 METODE DE ÎNVINGERE A ANXIETĂŢII

  • Relaxare Învăţaţi metodele de relaxare şi alegeţi-o pe cea care vi se potriveşte cel mai bine. Exersaţi şi învăţaţi să vă relaxaţi singur.
  • ABC – Automonitorizarea credinţelor iraţionale care conduc la anxietate. Repetaţi-vă şi recunoaşteţi zilnic că dumneavoastră sunteţi responsabili de crearea emoţiilor dumneavoastră de teamă. Urmăriţi care sunt cele mai frecvente situaţii în care vă creaţi emoţiile de anxietate şi identificaţi iar pe urmă modificaţi credinţa iraţională care vă cauzează distresul emoţional. Folosiţi fişele de automonitorizare din acest manual.
  • Cartonoşe cu răspunsuri raţionale: un alt exerciţiu care ajută mult constă în a identifica situaţiile în care de obicei vă simţiţi anxioşi, scrieţi pe cartonaş gândurile raţionale la care să vă gândiţi în acele momente şi replicile verbale pe care le-aţi putea exprima. Afişaţi la vedere aceste cartonaşe şi citiţi-le de câteva ori pe zi.
  • Pastile pentru anxietate – puneţi-vă undeva la vedere pagina cu gândurile raţionale care ajută să ne simţim doar îngrijoraţi, însă nu anxioşi, şi repetaţi-le de trei ori pe zi. Fiţi atent şi încercaţi să integraţi aceste gânduri în sistemul dumneavoastră de credinţe şi să nu le citiţi doar mecanic.

Acceptaţi lucrurile pe care nu le puteţi schimba. Nu uitaţi că ceea ce există, există. Dacă ceva iremediabil s-a întâmplat, nu putem schimba acest fapt. De aceea este mai productiv să facem ceea ce stă în puterea noastră pentru a preveni anumite evenimente nedorite şi să acceptăm că uneori indiferent ceea ce facem, unele evenimente neplăcute sau nedorite de noi vor avea totuşi loc.

Cu cât acceptăm mai repede realitatea cu atât ne vom putea bucura mai mult de viaţă.

Albert Ellis spune: “Ar fi mult mai simplu dacă am accepta situaţiile neplăcute pe care nu le puteţi schimba. Ceea ce există, există. Dacă include nenorociri şi frustrări, puteţi să priviţi situaţia aceasta ca nefavorabilă. Dar să nu o definiţi ca fiind catastrofală şi groaznică. Atâta timp cât încă trăiţi, sunteţi stâpânii soartei dumneavoastră emoţionale… Situaţiile nefavorabile vă pot bloca şi distruge scopurile. Câteodată, ele pot chiar să vă spulbere speranţele. Dar ele nu vă pot distruge pe deplin. Doar dumneavoastră vă puteţi distruge – dacă credeţi în faptul că ceea ce există trebuie cu necesitate să nu existe sau că, dacă sunteţi împovăraţi de probleme trebuie să vă simţiţi foarte deprimaţi.” (Ghid pentru o viaţă raţională, pg. 172-173).

Desensibilizare – confruntaţi-vă cu situaţiile de care vă este teamă. Asumaţi-vă riscuri. De câte ori evitaţi ceva din cauză că vă temeţi, practic deveniţi tot mai anxios în situaţia respectivă. De fiecare dată când faceţi ceva în ciuda fricii, aceasta se diminuează.

Confruntaţi-vă cu lucrurile/situaţiile de care vă este teamă în paşi mici, treptaţi. Deşi s-ar putea să vă simţiţi înspăimântaţi la început, treptat cu fiecare pas, veţi observa că teamă începe să se diminueze şi vă veţi simţi mai confortabil. De exemplu pentru cineva căruia îi este frică de paiejeni – cu cât veţi evita mai mult contactul cu aceştia cu atât vă va fi mai frică. Începeţi prin a privi un păianjen mort. Pe urmă atingeţi-l până reuşiţi să-l luaţi în mână. Priviţi pe urmă un paienjen viu, atingeţi-l până veţi reuşi să-l luaţi în mână.

Luaţi două foi de hârtie pe care le intitulaţi: „Cele mai groaznice lucruri/evenimente care mi se pot întâmpla” şi  Ce e cu adevărat îngrozitor despre cele mai groaznice evenimente care mi se pot întâmpla” Pe pagina „Cele mai groaznice lucruri/evenimente care mi se pot întâmpla” descrieţi în nu mai mult de o pagină cele mai rele lucruri care vi se pot întâmpla. În zilele următoare descrieţi pe pagina „Ce e cu adevărat îngrozitor despre cele mai groaznice evenimente care mi se pot întâmpla” de ce evenimentele respective pot fi rele, grave, însă nu neapărat catastrofale şi că nu vă vor putea opri să nu vă simţiţi bine tot restul vieţii dvs.

Scrieţi timp de 5 minute în fiecare zi motivele pentru care nici un eveniment nu poate fi groaznic sau catastrofal. S-ar putea să fiţi surprins de ce veţi găsi!

Acesta este un proces. Aveţi răbdare cu dumneavoastră şi luaţi-vă timp să practicaţi ceea ce aţi învăţat.

Dacă aveţi recăderi, nu renunţaţi. E nevoie de timp pentru a schimba un model de gândire iraţional în unul cât mai raţional posibil.

Cu drag,

Simona

 


0 thoughts on “Anxietatea la parinti”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comunicarea cu copilul

7 motive pentru care critica iti mutileaza copilul si relatia cu partenerul

In urma ultimului articol, pe care il poti citi aici, o cititoare mi-a lasat urmatoarea intrebare: “Este un articol foarte interesant si sper sa pot sa le ofer copiilor mei libertate si posibilitatea de-asi dezvolta Read more...

Comunicarea cu copilul

Cum sa predai fericirea in scoala?

Cand am fost in scoala am fost invatata ca e bine sa invat, sa stiu multe, sa merg la faculatate, sa devin/ajung  om, ca si cand nu era om deja. Am invatat definitii, am citit Read more...

Comunicarea cu copilul

11 lectii esentiale pe care copilul tau nu le invata la scoala

Ca si parinte iti doresti ceea ce e mai bun pentru copilul tau. Il imbraci, ii dai de mancare si il trimiti la scoala in speranta ca asta ii va asigura un viitor mai bun. Read more...