In urma ultimului articol, pe care il poti citi aici, o cititoare mi-a lasat urmatoarea intrebare: “Este un articol foarte interesant si sper sa pot sa le ofer copiilor mei libertate si posibilitatea de-asi dezvolta personalitatea. Am insa o intrebare: la ce te referi cand spui critica? Ce inseamna sa nu-ti critici copilul? sa nu-i spui ca un lucru este gresit? daca nu stie ce e gresit, cum poti construi pe ideea ca data viitoare va face lucrurile altfel? de ce le-ar face altfel daca nu percepe ca a facut ceva gresit?”

Cand eram un copil mai mic decat sunt acum, mi-era teama de momentul cand mama mea pleca la serviciu desi faceam tot ce imi sta in putinta sa grabesc acest  moment. Stateam aproape de ea ca sa-i dau cat mai repede fie o pereche de ciorapi pe care nu si-o gasea in momentul acela, fie sutienul, umbrela, cheile sau crema de fata sau orice mai dorea. 

 In timp ce isi tragea ciorapii pe un picior imi spunea: „Ai grija la sarmale. Le mai lasi 20 de minute sa fiarba la foc incet dupa care dai focul mare pentru 10 minute. Apoi stingi focul. Ai inteles?” Daca nu raspundeam suficient de repede aceasi voce, insa mult mai ridicata si amenintatoare imi spunea: „Copile, ai inteles? Eu muncesc si ma spetesc si nu vreau sa se arda mancarea. E vai si amar de tine daca nu ai grija.” Vocea si fata amenintatoare erau suficiente pentru mine ca sa-mi dau seama ca daca nu fac ce imi spune se va intampla o nenorocire.

In timp ce isi pune o bluza pe ea continua: „sa cureti frigiderul. Ai grija sa scoti tot ce e in el, sa-l speli bine cu detergent, si pe urma sa-l fixezi la 2. Nu cumva sa-l pui la 3 sau 4. Ai inteles? Costa mult curentul si nu avem bani. Ai inteles copile?” Murmuram ca da, am inteles. Intelegeam ca era grav tare, iar eu eram pe marginea apocalipsei daca nu opream tot sirul acesta de evenimente tragice.

Intre timp isi da cu crema pe fata si imi spune ca trebuie sa scutur mocheta din bucatarie, sa spal vasele, sa duc gunoiul, sa merg sa cumpar faina si zahar si sa invat. Neaparat sa invat.

Ii dau repede geanta in mana si pachetul cu mancare sperand sa plece cat mai repede. In timp ce se indreapta spre poarta continua sa strige sarcini catre mine: ai grija la sarmale! Matura in dormitor, sterge praful si adu de la matusa-ta ……….. nici nu o mai auzeam.

Inutil sa va spun ca pe cand era iesita pe poarta uitam jumatate din lucrurile pe care mi le ceruse sa le fac…. Stiu ca incercam sa fac ceva imediat ce pleca, ma luam la joaca cu prietenii sau citeam ceva, trageam rapid ceva haine pe mine inainte cu 10 minute de inceperea orelor (stateam la 100 m de scoala) si ma intorceam cam cu o ora inainte sa vina ea de la serviciu.

Pe masura ce se apropia ora sosirii ei acasa creierul meu imi trasmitea semnale de alarma. Ma jucam pe sant cu prietenii si ii puneam sa se uite spre coltul strazii sa vada daca vine maica-mea. In timpul asta saream dintr-o camera in alta a casei incercand bezmetica sa imi aduc aminte lista nesfarsita de sarcini urlate de mama mea inainte de a iesi pe usa. Erau alte dati cand reuseam sa fac cat de cat ce imi ceruse. Sa bat covoarele (aveam in jur la 12 ani), sa le pun la loc si sa fac luna in casa.

Imi amintesc ca o data reusisem sa introduc mocheta din bucatarie sub dulap si cum am inclinat dulapul a cazut niste faina de malai. A venit mama acasa si m-a intrebat direct: „ce e cu faina asta pe jos.” I-am explicat ca a cazut cand am pus covorul si am intrebat-o daca ii place ce am facut. „E bine ce ai facut, dar nu e perfect” a sunat raspunsul.  „Totusi”, am insistat eu, „iti place?” „Nu e perfect a venit scurt raspunsul.” Nu conta ca mi-a fost greu sa ridic covorul pe bara de la leagan, ca am dus mocheta in spate si am ridicat dulapurile grele sa o pun la loc. Conta ca era ceva ce nu era „perfect”. Am inceput sa plang. Toate eforturile mele nu inseamnau nimic. De ce m-as mai chinui alta data?

Nu are rost sa va spun ca nu stiu sa fac sarmale (am facut cred ca de maxim 3 ori sarmale in toata viata mea), insa am dezvoltat o abilitate extraordinara de a CRITICA care mi-a adus nenumarate dezavantaje in relatiile cu ceilalti.

De ce? Pentru ca atunci cand criticam se intampla urmatoarele:

 

1. Persoana criticata nu se gandeste la greseala sau la ce a facut incorect ci la cum se poate apara. De aceea izbucnesc atatea certuri inutile. Persoana care critica  insista si isi doreste ca celalalt sa isi recunoasca vinovatia in timp ce persoana criticata face tot ce ii sta in putinta sa se apere. Cu totii avem un sistem de alarma care se activeaza cand suntem in pericol. Critica este sesizata de aproape toate fiintele de pe pamant ca pericol. Cand critici, cealalta persoana nici nu te aude! Nu ai observat ca urlii ceva si constati ulterior ca nici „nu te-a bagat in seama?” 

2. In momentul in care suntem criticati nu invatam. Capacitatea de a gandi in acele momente este inhibata deoarece suntem setati, asa cum am spus anterior, pe a ne apara. Din acest moment ulterior exista probabiltitatea foarte mare de a repeta aceleasi greseli in ciuda faptului ca ni s-a atras atentia. Din acest motiv copiii continua sa aiba dezordine in camera, sa nu invete, iar partenerul de relatie continua sa stea la televizor chiar daca i-am tunat si fulgerat ca nu face nimic si e un lenes.

3. Suntem tentati sa mintim si sa denaturam realitatea in favoarea noastra. Deoarece creierul ne avertizeaza ca suntem in pericol, incercam sa ne aparam. Cea mai la indemana aparare este minciuna sau „inflorirea” situatiei. „Stii, nu eu am copiat mami. Colega de banca avea o fituica si a pus-o la mine in penar si a gasit-o doamna profesoara si a spus ca eu am copiat.” Sau partenerul: „Sunt inca la serviciu. Vin imediat” spune sotul cu o voce vinovata in timp ce da mana cu prietenii cu care obisnuieste sa joace fotbal atunci cand poate scapa de supravegherea stricta a sotiei critice.

Ulterior, cand uneori aflam ca suntem mintiti, ne indignam: „cum e posibil sa ma minti? Dupa toate cate fac pentru tine?” Iar cand vin la cabinet imi spun: „l-am invatat sa fie cinstit, sa nu minta. Iar el ma minte. Ce e gresit cu copilul aceasta?” Educatia e gresita! Insa parintii nu isi pun problema asta.

4. Critica distruge dorinta de a face ceva. Am vazut in terapie nenumarate persoane, copii si adulti, spunand: „de ce sa fac? Indiferent daca fac sau nu, nu e bine. Oricum ma critica. De ce sa fac atunci?” Daca cumva ai crezut pana acum ca daca critici il indrepti pe cel de langa tine, mai ai timp (poate!) sa te razgandesti. Critica este cea mai periculoasa arma pe care o poti folosi in relatia cu ceilalti. Nimic nu distruge mai sigur relatiile dintre oameni decat critica.

5. Critica il invata pe copil sau partener sa ii fie teama de initiative. Cand esti criticat incerci sa eviti sa faci lucruri, astfel incat sa iti asumi riscuri sau decizii pe cont propriu ar fi sport extrem pentru tine. Poate pentru tine ca persoana obisnuita sa controlezi lucrurile (aceasta este problema esentiala la cei care critica) ti se pare flatant ca copilul sau partenerul sa te consulte in tot ce fac. Ce faci insa, cand copilul tau ajunge la varsta de 25-28 de ani si te intreaba ce paine sa cumpere sau daca sa isi ia soseste negre sau albe?

Imi amintesc ca am fost sunata acum cateva luni de o mama care mi-a spus urmatoarele: „Buna ziua. Ma numesc___________ si as dori sa fac o programare pentru copilasul meu.” „In regula” raspund eu. „Cati ani are copilasul dvs.” „28 de ani” raspunde doamna. La care eu intreb cu calm: „si copilasul dvs. vrea sa vina?” Inutil sa va spun, sau poate nu, „copilasul” era produsul criticilor si educatiei bazate pe control a mamei sale. Acesta nu avea curaj sa incerce nimic, deoarece ii era teama ca indiferent ce ar alege, ar fi gresit.

6. Critica te invata sa fii critic cu ceilalti si sa-i judeci. O persoana obisnuita sa fie criticata va invata sa faca acelasi lucru. Aceasta isi va trai viata intre incercarea de a-i convinge pe ceilalti ca merita sa fie respectat si cautarea greselilor altora. Se va baza pe convingerea ca el are valoare daca altii gresesc, considerand ca daca ceilalti gresesc el este valoros. Nimic mai fals! Ganditi-va ca un copil criticat si care invata la randul lui sa critice va ajunge sa aiba probleme cu prietenii, colegii, iubitii sau copiii sai.

Ceea ce fac parintii si educatorii cand critica copilul sub emblema educatiei, este de a samana samanta distrugerii linistii propriului copil!

7. Critica are de a face cu tine si egoismul tau! Cand criticam ne manifestam nemultumirea si nicidecum dragostea. Multe mame spun ca trebuie sa-si corecteze copilul si atunci e necesar sa il critice. Intrebare: Tu te simti iubit cand esti criticat? Simti dragostea celuilalt pentru tine cand esti criticat? Sau simti nemultumirea acestuia? Cam acelasi lucru il simte si copilul, elevul sau partenerul tau!

Ce poti face?

 

Daca esti persoana care critica:

 

Aminteste-ti ca nimeni nu este perfect. Accepta persoanele asa cum sunt si pune mai presus relatia cu cineva decat scoaterea in evidenta a greselilor sau lucrurilor care nu iti plac.

Permite celorlalti sa greseasca. Indiferent cat de mult tii la o persoana, aceasta va gresi. Nu exista persoana pe acest pamant care sa nu greseasca. Accepta-i atunci cand gresesc si nu-i critica. Aceasta nu inseamna sa spui ca ceea ce a facut e bine! Aceasta inseamna a nu-i respinge si a incerca sa cautati solutii.

Incearca sa-ti urmaresti propria nemultumire in ton si cuvintele pe care le folosesti. Urmareste-te pentru cateva zile si observa tonul cu care vorbesti cand nu iti place ceva si cuvintele pe care le folosesti. Pe urma, incearca sa le schimbi cu un ton si cuvinte lipsite de acuzare in care celalalt sa simta ca este acceptat chiar daca a gresit. Aceasta acceptare il va motiva mai mult decat orice pe lume!

Nu te folosi de rusinea sau vinovatia copilului/partenerului. Nu astepta ca partenerul sau copilul sa se simta vinovat. Multi parinti/parteneri considera ca „au invins iar celalalt si-a invatat lectia” daca observa ca acesta se simte vinovat. Cui ii place sa se simta vinovat? Atat copilul cat si partenerul vor obosi a se simti vinovati in prezenta ta si vor cauta compania celor care ii accepta asa cum sunt si vor invata de la ei. Sa fie aceasta companie copiii care joaca la jocuri de noroc sau se drogheaza? Sa fie aceasta companie o femeie cu voce si cuvinte blande care sopteste usor: „E in regula. Se rezolva. Hai sa vedem cum o scoatem la capat?”

Daca citesti aceste randuri si copilul sau partenerul este inca langa tine, atunci mingea este in terenul tau. Inca………….. Schimba ceva!

Fa diferenta intre persoana si comportamentul celuilalt. Valoarea tuturor oamenilor este egala. Nu exista nimic mai denigrator pentru personalitatea cuiva decat ca acesta sa fie invatat sa se evalueze ca si persoana in functie de reusitele sau esecurile sale. Nimeni nu poate avea doar reusite!

Atunci cand gresim suntem la fel de valorosi, insa, e nevoie sa lucram la performanta, adica sa EXERSAM. Exersarea/repetarea este singura metoda de invatare a oricarui comportament! Din acest motiv critica nu ajuta, ci distruge.

Daca vrei ca cineva sa invete ceva, este nevoie sa REPETE acel comportament. Vrei ca copilul tau sa invete sa vorbeasca frumos si il critici cand vorbeste urat. Tu ce faci diferit de el? Cheia consta in a-l ajuta sa REPETE cat mai mult vorbitul frumos si in a-l lauda/recompensa cand o face.

Vrei ca partenerul sa-ti vorbeasca frumos? Multumeste-i atunci cand o face si recompenseaza-l! Poti aplica pentru orice comportament, deoarece orice comportament este rezultatul REPETARILOR.

Te deranjeaza ca copilul nu invata? Pentru ce ar invata? Critica ii va scadea dorinta de a face efort. Fii constient ca a invata este un efort! Ajuta-l si fa-l sa se simta bine cand invata, lauda-l si recompenseaza-l si fa ca aceasta experienta sa se repede de cat mai multe ori. Dupa MULTE repetari este posibil ca acesta sa se obisnuiasca sa invete. Insa cu critica, NICIODATA.

Daca esti persoana criticata:

 

Faptul ca mama, partenera, partenerul sau profesorul sunt nervosi si te critica¸nu e problema ta! Fiecare e responsabil de propriile emotii. Cand cineva te critica, inseamna ca sunt nemultumiti. Spune-ti ca au dreptul sa fie nemultumiti si intreaba-te care e solutia la situatia respectiva si nu la nervii lor. Daca esti la scoala nu te lasa intimidat de urletele profesorului isteric. Concentreaza-te pe intrebare! Daca te ameninta ca iti scade nota la purtare ca nu stii raspunsul e bine sa stii ca nu are dreptul sa o faca, si gandeste-te si incearca sa iti amitesti ce ai invatat (daca ai invatat!). Tu esti responsabil simplu pentru ceea ce faci. Da, esti responsabil pentru greseala si e corect sa ti-o asumi si sa incerci sa o repari daca se poate, insa nu esti responsabil pentru modul in care reactioneaza celalalalt la greselile tale.

Valoarea ta este constanta chiar daca ai gresit. Toti oamenii gresesc! Deci, si tu. Accepta asta si nu pierde timp cu vinovatia. Repeta-ti ca esti la fel de valoros chiar daca ai gresit, important este sa inveti ceva din greseala.

Incearca sa vezi de ce ai gresit. Ce puteai face diferit? Asta e singura intrebare logica pentru situatiile in care ai gresit. Daca cumva incepi sa te invinovatesti si sa-ti spui ce prost esti, foarte probabil ca maine vei repeta greseala. Obisnuieste-te sa iti spui: „Ce pot invata din situatia asta?” Trage concluziile, invata-ti lectia si mergi mai departe!

Daca esti parinte, educator sau te afli intr-o relatie, te incurajez sa te analizezi! Stiu ca este greu si uneori ni se pare legitim sa criticam. Insa e si bine daca o facem? Traim vremuri dificile in care oamenii se indeparteaza tot mai mult unii de altii. Cu totii ne dorim iubire? Insa ce facem ca sa o avem?

Atunci cand critici te iubesti pe tine si nu pe celalalt. In plus, pierzi putin cate putin dragostea si respectul celuilalt.

Ca sa te poti bucura de o relatie pozitiva cu copilul tau sau partenerul tau sau elevul tau e nevoie sa il accepti neconditionat si pas cu pas sa mergeti inainte. Pretuieste relatia cu acesta mai presus de greselile de moment! Peste ani, ceea ce va conta va fi calitatea relatiei si increderea pe care o pot avea in tine! 

In fiecare zi cand ceva ce nu iti place se intampla ai o alegere: a te iubi pe tine si a critica sau a-l iubi pe celalalt si a-l accepta cu greselile sale. Tu ce alegi?

Sper sa alegi a darui dragoste si a fi un parinte caruia copilului sa ii placa sa ii povesteasca lucrurile care il pasioneaza, intrebarile care il macina sau temerile sale!

Sper sa alegi sa fii o femeie intelegatoare a carui partener sa nu mai aiba rabdare sa ajunga in bratele tale si careia poate sa-i spuna deschis si fara teama ca a gresit!

Sper sa alegi sa fii un profesor care motiveaza elevii pe drumul cunoasterii si al vietii si carora le place la orele tale!

Sper sa alegi sa fii un barbat care isi sprijina partenera iar aceasta nu foloseste minciuna pentru a te linisti pe tine!

 

Cu drag,

Simona

 


22 thoughts on “7 motive pentru care critica iti mutileaza copilul si relatia cu partenerul”

carmen . septembrie 25, 2012 at 10:27

Excelent articol, as vrea sa inteleg nevoia oamenilor de a-si exercita autoritatea, puterea chiar (sau poate mai ales) acolo unde nu le aduce beneficii, in relatiile cu copilul, sau de cuplu, de unde vine aceasta pofta nestavilita de a critica si impulsul parca de neoprit de a o exersa pe cei slabi si mai ales fata de cei apropiati ca o autosabotare a sentimentelor.

    Sim . septembrie 25, 2012 at 13:28

    Carmen,

    1. de unde vine? Simplu: din educatie!

    2. cred ca vrei sa intelegi mecanismul. e banal, din punctul meu de vedere. oamenii care tipa si se folosesc de puterea pe care o exercita asupra celorlalti sunt, de fapt, foarte slabi. de ce? pentru ca e mult mai greu sa te stapanesti decat sa izbucnesti in urlete atunci cand ceilalti nu fac ceea ce vrei tu.

    in general, aceste persoane au o stima de sine foarte scazuta si incearca din rasputeri sa se foloseasca de greselile altora pentru a-si demonstra, in primul rand lor insisi, ca sunt valorosi.

    cu cat ceilalti gresesc mai mult, cu atat ei se simt mai importanti.

    naspa, nu?

Bobo . septembrie 25, 2012 at 13:42

Un nou articol fantastic de bun, multumesc mult pentru ca l-ai scris! Ma bucur mult ca sunt oameni ca tine, Simo, care daruiesc atata informatie buna si extrem de necesara pentru noi toti…

Eu, personal, rezonez intru totul cu ceea ce spui tu aici! Bravo pentru asa articol!

    Sim . aprilie 10, 2013 at 12:17

    Esti un scump Bobo! Mutluemsc mult de aprecieri!

Simona Albu . septembrie 25, 2012 at 15:02

Felicitari pt articol! Multumim pentru sfaturi, este un articol din care ai foarte multe de invatat. Eu personal am fost criticata si data la o parte de catre educatoarea mea si pot spune ca mi-a afectat oarecum dezvoltarea , comportamentului. Insa ulterior mi-am dorit si am reusit sa ma schimb, in mare masura. Desi uneori am tendinta de a critica sau critic, incerc sa ma gandesc cum.m-as simti eu in locul persoanei respective. Cred cu tarie ca daca vrei, te poti schimba. Acum am 26 de ani, un sot minunat si o fetita superba. In familia mea, eu si sotul meu incercam sa ne modelam si sa ne completam reciproc. Consider ca inca de la gradinita, din primii ani de viata ti se contureaza comportamentul iar educatoarea are un rol foarte important, fiind primul dascal cu care intri in contact.

    Sim . septembrie 25, 2012 at 22:25

    Da, Simona, ai dreptate. In primii ani se contureaza obiceiurile pe care copilul le va duce cu el toata viata. Daca te uiti la tine, observi ca nu e tocmai usor sa schimbi niste obiceiuri de o viata. Din acest motiv, ca si parinte poti alege sa usurezi viata ulterioara a copilului tau daca il inveti sa deprinda obiceiuri sanatoase…… Multa intelepciune in educatia copilului tau! Multumesc ca ma citesti.

Ioana . septembrie 25, 2012 at 15:08

ma bucur ca am „dat” peste acest articol. sunt sotie si mama si am gresit, recunosc. de fiecare data cand voi critica si voi tipa la copil, imi voi aminti de cat de slaba sunt.
multumesc

    Sim . septembrie 25, 2012 at 22:29

    Ioana,

    1. esti la fel de valoroasa chiar daca tipi, insa acest comportament iti face rau tie pentru ca nutresti nemultumire (ceea ce in timp iti afecteaza sanatatea mintala si fizica) si iti afecteaza negativ relatiile cu cei din jur.

    2. in primul rand ia decizia si invata ce sa faci ca sa nu te mai enervezi si sa=ti cresti toleranta la frustrare. daca te-ai inscris pe site ai primit niste materiale in acest sens. daca nu te descurci, spune-mi. sunt aici sa te ajut.

    3. iti doresc toata puterea de care ai nevoie sa faci schimbari pentru binele tau si al familiei tale.

m.o. . septembrie 25, 2012 at 15:27

nu sunt de acord; critica trebuie sa existe, mereu cu conditia sa fie constructiva, adica nu este suficient sa critici trebuie sa dai, sa gasesti si solutiile care fac ca cele criticate sa nu se mai repete !

    Sim . septembrie 25, 2012 at 22:37

    1. a gasi solutii, a invata din greseli nu e totuna cu critica. este constructiv sa oferi FEED BACK (nu stiu echivalentul in romana)/

    2. critica este intotdeauna indreptata impotriva persoanei si nu a comportamentului

    3. atunci cand critici iti permiti sa judeci. logic, e gresit. de ce? pentru ca oricine are dreptul sa faca ce doreste fie ca tie iti place sau nu. fiecare are dreptul sa greseasca. care ar fi problema mea?

    4. eu pot sa imi dau cu parerea, sa-i spun despre consecinte sau de ce cred eu ca e bine sau nu un anumit lucru, insa decizia ramane a celuilalt.

    5. atata timp cat folosesti forta pentru a=ti impune punctul de vedere asupra celuilalt (cum folosesc parintii asupra copilului sau unul din parteneri asupra celuilalt) este bine sa stii ca va functiona O PERIOADA. de ce? pentru ca este dovedit stiintific ca RECOMPENSA functioenaza mai bine decat PEDEAPSA. cei mai mari criminali au fost pedepsiti crunt in copilarie. copiii pedepsiti invata sa pedepseasca la randul lor. un copil apreciat si incurajat invata sa mearga inainte.

    6. langa ce femeie/barabt iti place sa stai? care iti urla zilnic greselile si te intreba unde ti-a fost capul, de ce nu ai vazut, de ce nu ai spus, etc?

Alex . septembrie 25, 2012 at 21:55

Foarte bun articolul! Esti cu Adevarat profi!De fiecare data cand citesc cate ceva de la tine invat ceva!

    Sim . septembrie 25, 2012 at 22:37

    Alex, multumesc ca ma citesti. Ma bucur daca reusesc sa ma fac utila!

Adrianos Fidi . septembrie 28, 2012 at 12:50

tu Confunzi Critica cu Reprosul

    Sim . octombrie 1, 2012 at 11:31

    te rog sa-mi arati un parinte/educator care face critica fara sa reproseze! poate ca tu te-ai legat de inteleseul semantic al unui cuvant, insa vreau sa aud argumente la cele spuse mai sus si atunci le accept cu mare drag. nu detin ADEVARUL. nimeni nu il detine.

temistocle . octombrie 3, 2012 at 16:51

Bullshit.
Fara critica nu exista progres. Bineinteles ca are o mare importanta modul in care critici, sa fie corelat cu laude pentru lucrurile bune, criticile sa fie spuse frumos, pe fond de sfat, in scop constructiv. Dar fara critici iti scapi copiii sau oamenii cu care interactionezi direct cu oistea-n gard.
Omul e predispus la greseala si la pacat, iar daca nu-i deschizi ochii inseamna ca faci parte degeaba din viata lui.

    Sim . aprilie 10, 2013 at 12:17

    Confuzi critica la care m-am referit eu cu feed-backul.

adriana . aprilie 9, 2013 at 23:15

esti profi intr-adevar…am 44 de ani si totusi am inca multe de invatat (nu ca m-as fi gandit ca le stiu pe toate; departe de mine acest gand!)

    Sim . aprilie 10, 2013 at 12:18

    Adriana,

    multuemsc de aprecieri. si eu am inca de invatat multe si ma bucur pentru fiecare chestie care ma ajuta sa ma dezvolt.

    multumesc ca ma citesti. te mai astept!

Smaranda . aprilie 25, 2013 at 15:04

Multumesc pt articol.Vreau sa invat cum sa renunt la critica fata de sotul meu care este minunat si fata de copii care si ei sunt minunati ,sa ma fac auzita fara a ridica vocea . Sa incerc sa nu ma mai enervez si sa-mi cresc toleranta la frustrare. Sunt ca si un burete avid de informatie.Absorb tot in speranta ca ma voi vindeca de acesta boala furia care genereaza critica si mai departe atatea neplaceri.

ELENA STANCU . octombrie 8, 2013 at 16:12

Multumesc ,cred ca mai am multe de invatat, am 46 de ani si al treilea copil este special atat de special incat nu stiu cum sa-l conving ca in viata trebuie sa faci si ceea ce nu-ti place ,lui nu-i place sa faca teme , credeti-ma ca citesc si incerc sa tin pasul cu el ,dar imi este foarte greu ,pedepsele la el nu functioneaza ,recompensele sunt pentru moment ,nu functioneaza nimic, nici daca ma vede ca sufar , si cu toate astea este un copil sensibil nu ar lovi niciodata nici o vietate .

carmen . martie 14, 2016 at 21:07

esti fantastica si te felicit.iti multumesc ca existi si ca voi avea ce sa invat de la tine.

Anca . ianuarie 25, 2017 at 11:08

Foarte adevarat, totul. Am zilnic exemple in jurul meu de copii speriati de adulti ( parinti, profesori, bunici, etc). Ce bine ar fi daca ar citi si ei aceste articole! Eu as face obligatorii cursuri de psihologie ref relatii parinti- copii. Dar in primul rand ar trebui sa fie sinceri cu ei insisi, sa constientizeze ca gresesc. Multumesc mult pentru articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comunicarea cu copilul

Cum sa predai fericirea in scoala?

Cand am fost in scoala am fost invatata ca e bine sa invat, sa stiu multe, sa merg la faculatate, sa devin/ajung  om, ca si cand nu era om deja. Am invatat definitii, am citit Read more...

Comunicarea în cuplu

Ai probleme cu furia si esti intr-o relatie? Fugi, lupta sau invinge-ti furia!

Furia este o emotie care ne afecteaza corpul, gandurile, emotiile si comportamentele. Furia este descrisa adesea in functie de intensitate, frecventa, durata si modul de exprimare a acesteia (consum intern, tipat, lovit obiecte sau persoane). De Read more...

Comunicarea cu copilul

11 lectii esentiale pe care copilul tau nu le invata la scoala

Ca si parinte iti doresti ceea ce e mai bun pentru copilul tau. Il imbraci, ii dai de mancare si il trimiti la scoala in speranta ca asta ii va asigura un viitor mai bun. Read more...