“Copiii nu s-au priceput niciodata sa asculte de parintii lor, insa nu au dat niciodata gres in a-i imita.” James Baldwin

 

Ca si parinti ne straduim sa oferim copiilor haine, hrana, obiecte, confort. In timp ce facem aceste lucruri, omitem adesea, ca tot ceea ce facem lasa o amprenta care va dura toata viata asupra caracterului copiilor nostri. Acestia nu isi vor aminti de ceea ce le-am pus pe masa, ci de tonul si modul in care o faceam. Isi vor aminti daca am fost calmi cand au gresit sau daca am tipat la ei. Vor invata sa fie responsabili daca am permis sa suporte consecintele propriilor fapte sau daca am platit noi pretul in locul lor.  

Ca si parinti ne dorim copii ascultatori, care sa invete bine, sa fie ordonati, sa vorbeasca frumos, sa nu minta. Omitem insa un lucru extrem de important: aceste lucruri se invata! Copiii invata de 

la noi cum sa-si rezolve problemele, cum sa reactioneze in diverse situatii. 

 Ca si parinte, atunci cand nu ne place ceva la copilul nostru este bine sa ne punem intrebarea: ce mai este nevoie sa-l invat pe copilul meu si nu de ce este atat de rau copilul meu? 

 Noi suntem modele pentru copiii nostri. Atunci cand ne displace ceva la copilul nostru, este bine sa fim sinceri si sa aruncam o privire la relatia noastra cu copilul si sa ne intrebam: oare ce am gresit? Si odata ce ne dam seama de greseala sa avem curajul de a face modificarile necesare.

 A fi parinte se invata. La fel cum este nevoie sa invatam pentru a deveni profesori, pompieri sau secretare, la fel invatam care sunt cele mai bune metode de a ne creste copiii.

 Dorinta mea este ca orice parinte care citeste articolele mele sau participa la cursuri organizate pe baza acestora sa invete cum il poate ajuta intr-o maniera non-violenta pe copil comportamentele care se asteapta de la el.

 Nu exista parinti buni sau rai, la fel cum nu exista copii buni sau rai. Parintii au, sau nu au, abilitati parentale. Ceea ce fac parintii poate fi eficient sau nu in cazul cresterii si educarii copiilor. Si, orice parinte poate invata ceea ce este eficient pentru copilul lui si poate schimba ceea ce nu este eficient.

 

6    Cele mai intalnite greseli pe care le fac parintii

 

1.    Buzunarele sparte – copii au acces la resurse fara nici o conditie. Parintii le cumpara copiilor tot ce acestia solicita, incepand de la dulciuri, computere, telefoane mobile, role, biciclete, ultimele haine si incaltaminte de firma, acces la masina familiei sau cea personala, etc. Acest tip de abordare ofera copiilor prea mult si uneori se cheltuie sume mari de bani fara ca sa se ceara copilului sa castige ceea ce isi dorelte. Consecinta pe termen lung este ca acesta invata ca « i se cuvine ceea ce isi doreste » si nu va sti cum sa faca fata situatiilor in care ceea ce isi doreste nu poate fi obtinut. Copiii care nu isi asuma responsabilitatile, care nu merg la timp la orele de clasa, care nu platesc pentru greselile lor, care nu rezista mult timp intr-un loc de munca, sunt rezultatul unei astfel de abordari parentale.

Ce invaţa copilul

Sentimentul ca „mi se cuvine”. Recompensele vin indiferent daca ascult sau nu. Este suficient sa le pretind

Lipsa respectului fata de munca, efort, sacrificii si responsabilitate. Deoarece este relativ simplu sa obtina ceea ce isi doreste prin implorare, crize de isterie, copilul deduce ca este neacceptabil a depune eforturi atunci cand situatia o cere.

Copilul incepe sa-i judece pe ceilalţi in funcţie de  resursele materiale ale acestora. Copilul nu invaţa sa aprecieze si sa se bucure de munca bine facuta.      Valoarea devine o chestiune materiala.

 

 

 

2.    Negocierea negocierii – la insistentele copiilor, parintii accepta sa negocieze reguli deja stabilite. De exemplu, daca s-a cazut de acord ca ora de sosire acasa este ora 10 seara, copilul sta mai tarziu, iar parintii in loc sa aplice o consecinta logica pentru incalcarea regulii stabilite, accepta sa renegocieze in de acord cu dorintele copilului. Rezultatul? Copilul invata ca regulile nu sunt reguli, ca intelegerile nu sunt intelegeri si ca este in regula sa iti calci promisiunile pentru a face ceea ce imi convine. Imaginati-va un astfel de copil la varsta adulta cand isi permite sa ajunga cand vrea la intalniri de afaceri, sa promita ca face ceva si nu face sau sa semneze contracte pe care nu le va respecta.

 Ce invata copilul

Limitele nu sunt limite, regulile nu sunt reguli. Daca esti un bun negociator, poti schimba orice regula. Astfel ajung sa negocieze tema sau nota cu profesorii, sa nu respecte regulile de circulatie, deoarece nu sunt educati in acest sens.

Angajamentele si regulile nu sunt importante. Nu este important sa imi respect cuvantul dat, nu este important daca intarziu la o intalnire, nu este important daca nu returnez banii imprumutati. Copilu stie, de asemenea, ca nici parintele nu este capabil sa duca la bun sfarsit ceea ce spune ca face. 

3.    Tipatul/lovitul – tipatul, lovitul si alte masuri abuzive nu sunt eficiente pe termen lung (vezi modulul cu privire la abuz). Copiii invata ca nimeni nu detine controlul. In momentul cand parintele isi pierde controlul, a pierdut batalia, iar copilul stie aceasta. Ceea ce invata copilul este ca, de fapt, parintele are nevoie de ajutor, si nu ca ceea ce a facut este gresit.  Tipatul este de fapt o demonstrare a faptului ca parintele nu mai stie ce sa faca. Modelul urmator exemplifica modul in care parintii ajung la comportamente agresive (fizice sau verbale) fata de copil:

 Ce invata copilul

Mama/tata este la fel ca si mine: fara control. Copilul constinetizeaza ca parintele nu detine controlul, astfel, autoritatea acestuia este stirbita. 

Nimeni nu detine, de fapt, controlul. Parintele este cel care are nevoie de ajutor. Este nevoie sa ascult cand mama este nervoasa ca sa nu se supere, nu pentru ca asa e bine si exista consecinte. 

In plus, copilul va copia acelasi model de comportament si va tipa la fel ca si parintii lui deoarece va considera ca asa se rezolva problemele. 

 

 

4.      Invinovatirea celorlalti pentru comportamentele copilului – se cauta un pretext pentru comportamentele nedizirabile ale copilului. E vina profesorului   ca  copilul a luat o nota proasta („are ceva cu copilul meu”). E vina mea, a parintelui („l-am neglijat cand a fost mic, nu am fost langa el”). Daca spunem ca o regula de la scoala este gresita, incurajez copilul sa nu respecte regula si sa isi      spuna ca nu el este responsabil si ca, in fapt, regula este gresita. 

 Ce invata copilul

Nu exista notiunea de corect sau gresit. Comportamentele mele sunt responsabilitatea altcuiva. Altcineva este de vina. Nu este reposabilitatea mea, nu eu am gresit. Ceilalti sunt de vina.

 5.    Parintele martir – Parintele isi asuma responsabilitatea comportamentelor copilului. Parinţilor le este teama sa-si asume riscuri. Incearca sa protejeze excesiv copilul in dorinţa de a-l feri pe acesta de neplaceri. Ce fac de fapt, este ca ii rapesc acestuia oportunitaţile de a invaţa cum sa se descurce singur. Parinţii motiveaza adesea spunand: „il iubesc, nu vreau sa sufere”. Ceea ce omit parinţii este ca dragostea inseamna ceea ce este bine pentru copil, ceea ce il ajuta sa se descurce mai bine si sa se adapteze mai bine la mediul in care traieste. Ceea ce invaţa copiii este ca „eu nu sunt capabil”, „ceva nu e in regula cu mine”. Mama si tata stiu ce e bine.

Oricat de magulitori ar fi pentru un parinte acest fapt, fiţi sinceri si intrebaţi-va: cat timp veţi putea sta in spatele copilului dvs.? Va veţi mai simţi la fel de magulit cand copilul dvs, devenit adult, nu va sti sa isi depuna actele la un anumit oficiu,  nu va sti sa decida ce abonament sa isi faca la telefon, nu va sti cum sa negocieze un contract de casa, sau va fugi la „mama si tata”?

 Ce invata copilul

Copilul invata ca „neajutorarea” ajuta. Cu cat stii mai putin, cu atat ceilalti vor face mai mult sa te ajute. Deci, este util sa nu sti. Astfel, copilul invata sa pretinda lucrurile care si le doreste sau acceptarea din partea celorlalti prin amenintarea cu lucrurile de care se tem parintii.

Copilul devine atat de dependent de altii incat va refuza sa invete si sa experimenteze lucruri noi. Va refuza sa fie independent, sa isi asume riscuri sau sa ia decizii fara sa se consulte cu altcineva.

 

 

6. Parintele perfectionist – cere prea mult. Este specific parintilor care pretind prea mult de la copii. De multe ori, acestia doresc ca copiii lor sa realizeze  ceea ce nu au putut realiza ei. Astfel, daca copilul ia o nota de 9 este problema ca de ce nu a luat 10, daca a luat premiul 2 de ce nu a luat premiul 1.

Imi amintesc de un parinte care a plecat de la festivitatea de premiere si nu a mai vorbit timp indelungat cu fata lui deoarece aceasta a luat premiul 2. Parintii perfectionisti compara copilul cu un ideal si nu cu potentialul copilului. Adesea compara copilul cu copilului vecinului: „de ce Vlad poate si tu nu”?

Copilul invata sa se evalueze global si nu isi cunoaste potentialul real. Copiilor acestor parinti nu li se permite sa aiba propria viata. Sunt nevoiti sa traiasca viata parintilor. Parintii aleg ce liceu, facultate sau meserie va avea copilul, fara sa tina cont daca acesta are aptitudini sau preferinte pentru respectiva meserie. Sunt critici cu greselile copiilor. Niciodata nu sunt satisfacuti. Nimic din ceea ce fac copiii nu este suficient de bine pentru ei. Ce invata copiii? Sa isi ascunda modul in care gandesc si simt, sa se evalueze negativ si sa accepte cu greutate maxima esecurile cu care se confrunta.

Ce invata copilul 

Copilul invata sa se teama de esec si greseala. Insa, inevitabil, va gresi. Astfel incat va inceta sa mai incerce. „De ce sa incerc, daca voi gresi oricum? Daca mama oricum e nemultumita, de ce sa ma mai obosesc?” Copiii crescuti de parinti perfectionisti invata sa fie mereu nemultumiti si sa stea deoparte criticand mai degraba decat sa se implice. Invata sa se evalueze in functie de comportamentul lor si, in general, au o stima de sine scazuta deoarece nu cred in abilitatea lor de a reusi. 

Invata sa isi ascunda trairile si gandurile de teama de a nu fi ranit. Devine extrem de sensibil la critica si remarcile celorlalti. Are impresia ca tot ce spun ceilalti are de a face cu el sau persoana lui. 

 

Activitate. Afla din fisa ACEASTA care sunt greselile pe care le faci cel mai frecvent

 

Activitate. Monitorizati-va saptamana aceasta abilitatile de parinte pe care le folositi cu ajutorul fisei pe care o puteti descarca AICI.

Articolul de azi a avut ca scop constientizarea greselilor pe care le facem ca si parinti. In cateva zile revin cu un articol in care am sa spun ce se poate face in cazul fiecarei greseli discutate mai sus. Pana atunci, descarca fisele atasate mai sus si incearca sa te observi cu sinceritate. Odata recunoscuta o greseala de procedura, este mult mai usor a fi schimbata.

 

Mult SPOR in cea mai frumoasa si durabila meserie, cea de parinte!

 

Cu drag,

Simona

 

 

 

 

 

 


12 thoughts on “6 greseli clasice pe care le fac parintii in educarea copiilor”

Bogdan . decembrie 12, 2012 at 22:41

Numarul 6 pentru mine l-ai scris 🙂

Parca ai citit din mine asa de tare m-ai lovit

    Sim . decembrie 13, 2012 at 01:28

    Da, Bogdan! PEntru tine l-am scris si pentru altii in aceasi situatie. Sper din toata inimia sa treci peste experientele trecutului, sa nu repeti aceleasi greseli si sa inveti sa traiesti fara teroarea perfectionismului!

Ecaterina Iancu . decembrie 13, 2012 at 12:44

Foarte interesante toate informatiile…sia s vrea sa le urmez sau macar sa stiu de ele!Va multumesc.

manole vasilica . decembrie 20, 2012 at 16:15

multumesc!si eu mi-am dat seama cat am gresit,in special la punctele 5 si 6.

joao . ianuarie 5, 2014 at 00:18

Foarte interesant articolul, sunt un proaspat parint si face bine sa citesc astfel de informatii dar si sa aflu despre ceilalti cu ce se confrunta, greselile lor si modul cum au rezolvat problemele respective… Abia astept sa citesc urmatorul articol ca sa ma tot pregatesc pentru cand o sa am nevoie… Numai bine!

    Sim . ianuarie 10, 2014 at 21:16

    Multumesc ca ma citesti. Te astept cu drag si alta data!

Dorel . ianuarie 5, 2014 at 00:19

sincer mi se pare ca textul nu spune nimic concret…fiecare din cele 6 poate fi discutata in orice sens,e aiurea si greselile expuse nu sunt neaparat greseli.
Nici nu stiu de ce ma obosesc sa las comentariul de fapt.

    Sim . ianuarie 10, 2014 at 21:18

    Ce exact nu e concret Dorel? Greselile expuse sunt greseli, din punctul din care am scris eu articolul, deoarece lasa urme asupra dezvoltarii copilului.

    Ce anume ti-ar placea sa citesti? Te pot ajuta cu ceva?

Lilia maioru . ianuarie 20, 2014 at 13:09

Multumim foarte ,foarte mult pentru info.!!!!

Bogdan . mai 15, 2016 at 03:16

Buna ziua D.na Simona,
Regret ca in tinerete nu am avut posibilitatea de a primii indrumarile ce le dati
actualilor parinti. Citind Articolele Dvs.m-am facut tot mai vinovata de educatia
fetitei mele,care azi nu mai e copil ci e de 43 de ani.Consecintele educatie mele
ne distruge linistea,multumirea,resprctul si dragostea pe care mi le-am dorit cu copilul meu.Ne aflam ca pe virful muntelui cu un noian de nemultumiri ,reprosuri lipsa de intelegere totala. Eu spun ca nu am posibilitatea sa-i cumpar o casa noua cum vrea ci numai una veche si sa o renovam.Situatia e grea ptr.ca dupa 14 ani plecata in USA,se intoarce in Europa unde nu mai are nimic.De aceea ma chinui cu ultimele agoniseli ptr. batrinete sa-i cumpar ei o casa.Egal ce casa am gasit nu-i convine de loc si spune sa ma mut eu acolo ca asa ceva nu este ptr.ea..pe de alta parte ma baga in groaza ca daca nu cumpar curind o casa v-a dormi pe strada.Ce sa fac sa cumpar o casa pe puterea mea financiara si sa nu-i mai cer parerea ? Situatia e tot mai grea negasindu-se case iar preturile se ridica tot mai mult incit in curind nu mai rusesc sa cumpar nimic.
Ma bucur din suflet sa primesc sfatul dvs., Oare mai pot salva ceva in educatia gresita pe care am dat-o copilului meu ?
I-am dat tot si toate copilului meu ,m-am uitat pe mine ca om facindu-mi reprosuri ptr.ca prin divot i-am distrus viata copilului meu.
Am vrut s-o feresc de tot ce e rau in lume .O Doamne cit e de gresit ce am facut ! I-am dat gragoste cu carul pe care nu a apreciat-o spunind ” ma sufoci cu dragostea ta ,de aceea am plecat in America departe de tine „.Nu-i de mirare ca acum imi primesc rasplata la batrinete.
Mai pot sa am sperante la o schimbare in bine cu fata mea ?
Voi invata ,voi persevera si schimba totul ,numai sa salvez relatia dintre noi.

Va multumesc anticipat ptr. ajutorul dvs.
Mariana

    Sim . noiembrie 9, 2016 at 11:24

    Draga Mariana,

    Imi cer scuze ca nu am vazut mesajul tau pana la acest moment. Nu stiu ce ai facut intre timp. Insa, logica si o educatie financiara sanatoasa ne spune sa nu cumparam ceva peste posibilitatile noastre financiare.

    In plus, la 43 de ani nimeni nu mai e copil. Teoretic nu mai ai nicio obligatie fata de copilul tau. Poti cel mult sa o ajuti, sa o sustii. Insa din ce-mi spui, din nemultumirea ei, reiese ca un pic te manipuleaza emotional. Inca se asteapta sa primeasca, pentru ca mereu i-ai dat.

    Ai putea sa-i spui: te iubesc draga mea, mereu te-am iubit, insa asta e maxim ce pot face din punct de vedere financiar. Daca nu esti multumita, fa tu mai mult.

    Nu e ok sa iti pui in pericol situatia financiara la batranete. E nevoie sa ai grija de tine, altfel risti sa ajungi sa dormi tu in strada.

    Mi-ar placea mult sa stiu ca esti ok.

Cum sa corectezi cele 6 greseli clasice pe care le faci ca parinte | Top Psy . decembrie 20, 2012 at 23:13

[…] In articolul trecut am vorbit despre practicile ineficiente ale parintilor. Ai putut completa cele doua formulare pentru a-ti da seama mai bine de modul in care reactionezi cu copilul. Daca un ai citit inca articolul, o poti face AICI. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Amânarea

Si tie ti-e greu? Si pe tine te doare?

Scriu aceste randuri inainte sa ies pe usa sa alerg. Tocmai mi-am uns glezna stanga cu diclofenac si ma pregateam pentru a alerga a 2-a oara dupa un an in care nu am putut alerga Read more...

incercare

Ma streseaza seful!

Sunt putini angajati care nu se plang de mediul stresant de la serviciu, carora nu le e teama de „seful” lor si care nu asteapta cu dor vinerea si incep sa aiba ameteli duminica seara gandindu-se Read more...

Comunicarea cu copilul

5 tehnici de prevenire a comportamentelor negative si de incurajare a celor pozitive

Imi amintesc de o mamica care a venit la cabinet dupa ce fusese cu copilul la nu stiu cati neuropsihiatri si dupa ce a mutat copilul din doua scoli deja in urma sesizarilor primite de Read more...