Să dau, să nu dau? Să mă mai gândesc? Ce este abuzul?

 

Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzător îndreptat asupra copilului sau a cuiva care se află într-o situaţie inferioară şi fără apărare şi are ca rezultat consecinţe fizice şi emoţionale negative.

 

Furia şi sentimentul puternic de indignare îi conduce pe cei care cad în capcana acesteia să abuzeze de cei mai slabi decât ei. Este demn de remarcat că la furie nu-i lovim pe cei mai puternici decât noi, nu ne adresăm urât, critic sau ameninţător şefilor noştri, ci celor mai slabi decât noi: subordonaţilor, copiilor, femeilor (în general, deoarece există cazuri în care femeile abuzează bărbaţii). Într-un cuvânt, cei asupra cărora avem control.

În ultimii ani există nenumărate dovezi cu privire la abuzul asupra copiilor. Ne indignează violenţa din şcoli, însă unde au deprins, oare, copiii aceste modele de comportament? Nu vi se pare firesc ca cineva care a văzut la noi că ne rezolvăm problemele cu bătaia, să reacţioneze în acelaşi fel?

Secţiunea a 3-a privind protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei din Legea 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copiilor, stipulează:

 

Art. 89. (1) Prin abuz asupra copilului se întelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla într-o relatie de raspundere, încredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

(2) Prin neglijarea copilului se întelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, îngrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune în pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Art. 90. -Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna în pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atât în familie cât si în orice institutie care asigura protectia, îngrijirea si educarea copiilor.

Art. 91. (1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni în legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de

Art. 96. -În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost savârsita de catre persoane care, în baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, îngrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze de îndata organele de urmarire penala si sa dispuna îndepartarea persoanei respective de copiii aflati în grija sa.

 

Tipuri de abuz:

    1. abuzul fizic – lovirea, muşcarea, arderea intenţionată a copilului, deprivarea de somn, ciupitul, zgâlţâitul.
    2. abuzul sexual – atingerea organelor genitale ale copilului, masturbarea în faţa copilului, expunerea copilului la materiale cu caracter pornografic, contactul sexual vaginal, anal sau oral cu minorul.
    3. abuzul emoţional – rejectarea, izolarea, terorizarea, degradarea, coruperea, exploatarea, negarea răspunsului emoţional.
    4. neglijarea – neasigurarea unei alimentaţii corespunzătoare, neasigurare îmbrăcăminte corespunzătoare, dezinteres faţă de starea copilului, lipsă de preocupare, privarea de afecţiune, abandonul copilului.

Abuzul fizic are şi consecinţe psihice, abuzul sexual este însoţit de efecte fizice şi psihice.

 

În sistemul de protecţie sunt prezente toate cele patru tipuri de abuz.

 

Factori de risc pentru abuz 

Cele mai frecvente sunt legate de următoarele aspecte: probleme legate de alcool, lipsa totală a furiei (eu nu mă enervez niciodată), negarea problemelor financiare, negarea problemelor de comunicare cu soţul, negarea folosirii forţei şi a pedepselor corporale.

Utilizarea unor metode disciplinare inadecvate

Lipsa de motivare a parintilor de a-şi însuşi noi metode de disciplinare a copilului.

Suficienţă de sine: „Am crescut 3 copii. Ştiu cum se creşte un copil.”

Stimularea redusă a copiilor în exprimarea opiniilor şi nerespectarea acestora.

Tratament discriminatoriu aplicat copilului – neacceptarea necondiţionată a acestuia.

Mentalitatea unor profesionişti conform căreia „bătaia nu strică” şi „e bine ca copilul să ştie de frică”.

 

Consecinţele abuzului asupra copiilor sunt:

Imagine de sine scăzută – copilul dezvoltă o imagine de sine negativă crezând că este o persoană rea, iar o persoană rea nu poate face nimic bun. Recitiţi capitolul Acceptarea necondiţionată de sine şi a celorlalţi.

Probleme în dezvoltarea emoţională – incapacitate de manifestare adecvată a emoţiilor. Spune că se simte bine chiar dacă se simte rău.

Probleme emoţionale: anxietate, depresie.

Tulburări de comportament – agresivitate, furt, mincină.

Probleme de relaţionare – o parte din ei tind să devină ei înşişi abuzatori, căutând relaţii cu persoane pe care le pot domina;

Coşmaruri – retrăirea experienţelor dureroase în somn.

Enurezis – însoţeşte adesea coşmarurile

Simptome somatice – dureri de cap, abdominale, vărsături, stare de somnolenţă, tulburări respiratorii ca şi consecinţă a stărilor emoţionale de anxietate şi depresie.

 

Ce putem face pentru a preveni abuzul?

Învăţaţi să diferenţiaţi şi să recunoaşteţi diferite forme de abuz

Identificaţi formele de abuz la care apelaţi de obicei

Decideţi-vă să nu le mai practicaţi.

Anunaţaţi copilul cu privire la decizia dumneavoastră. Recunoaşteţi că aţi greşit şi spuneţi-i că încercaţi să reparaţi greşeala. Spuneţi-i că are dreptul de a nu fi lovit.

Ascultaţi-vă activ copilul.

Acceptaţi-l necondiţionat şi arătaţi-i acest lucru. Spune-ţi-i că este o persoană valoroasă şi specială indiferent de ceea ce face şi că poate schimba oricând comportamentele sale negative.

Evitaţi etichetarea copilului.

Nu îl judecaţi.

Învăţaţi-l să se accepte necondiţionat pe sine şi pe alţii.

Controlaţi-vă furia

Învăţaţi metode practice de rezolvare a problemelor.

Învăţaţi metode de disciplinare pozitivă a copilului.

Informaţi copilul cu privire la dreptul de a nu fi abuzat şi spuneţi-i că aţi luat decizia de a schimba ce aţi greşit până în prezent!

 

Sumar:

  • Abuzul nu este o formă de comportament agresiv (fizic sau verbal) asupra copilului sau a unei persoane de către o altă persoană aflată  într-o poziţie de dominare faţă de prima.
  • Abuzul nu este o metodă de disciplinare.
  • Abuzul este interzis prin lege şi se pedepseşte.
  • AMP ul care abuzează copilul aflat în plasament va fi penalizat cu retragerea atestatului de asistent maternal şi dosar penal.
  • Formele de abuz sunt: fizic, sexual, emoţional şi neglijarea.
  • Consecinţele abuzului sunt: imagine de sine scăzută, probleme emoţionale şi comportamentale, probleme de relaţionare, eşec scolar, timiditate, simtome somatice.
  • Ce putem face – acceptare necondiţionată a copilului, evitarea etichetării, nejudecarea acestuira, controlul furiei, învăţarea de metode de disciplinare pozitivă a copilului şi de rezolvare de probleme.

 

 

Reţineţi!       Abuzul nu este o metodă de disciplinare a copilului şi de corectare a comportamentului acestuia ci o metodă pe care o folosim pentru a ne calma pe noi înşine sau de a ne impune cu forţa părerea.

 

 

Contract comportamental de prevenire a abuzului

Completaţi contractul comportamental de mai jos. Alegeţi cel puţin 3 martori care vor semna împreună cu dumenavoastră acest contract. Indicaţi relaţia care o aveţi cu aceştia (partener/fiu/părinte/coleg de program, etc). Comunicaţi decizia dumneavoastră familiei.

Subsemnatul ____________________________ mă angajez cu toată fiinţa mea să contribui la prevenirea abuzului sub orice formă. Iau hotărârea de a nu abuza copilul şi de a face tot ce îmi stă în putinţă să aduc şi la cunoştiinţa altora efectele abuzului asupra copiilor şi ce putem face pentru a evita abuzul acestora.

 

 

Semnătura:________________________

 

Data:_____________________

 

Martori:                                                                     Relaţia cu martorul:

_____________________                                          _____________________

 

_____________________                                          _____________________

 

_____________________                                          _____________________

 

 

 

 

 


1 thought on “Sa lovesc? Sa nu lovesc? Sa ma mai gandesc?”

Raluca . septembrie 25, 2012 at 15:38

Inca mai sunt oameni care cred ca „bataia e rupta din rai”..chiar medicul pediatru mi-a sugerat ca bataia are un rol impoartant! (baiatul meu are doar 1an si 8luni)
E trist ca inca mai exista astfel de conceptii…
Stau si ma gandesc: Daca as fi fost genul de persoana care apleaca urechea la tot ce se spune……?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Comunicarea cu copilul

5 tehnici de prevenire a comportamentelor negative si de incurajare a celor pozitive

Imi amintesc de o mamica care a venit la cabinet dupa ce fusese cu copilul la nu stiu cati neuropsihiatri si dupa ce a mutat copilul din doua scoli deja in urma sesizarilor primite de Read more...

Comportamentele la copii

Ce faci cand copilul nu vrea sa asculte? Cele mai eficiente 6 tehnici pe care le ai la indemana ca parinte.

Articolul de azi este una din cele mai importante lectii despre comportament pe care o vei citi in viata ta. Te sfatuiesc sa iti iei un creion si hartie si sa iti notezi lucrurile utile Read more...

Anxietate

Parintii anxiosi cresc copii anxiosi sau cum buna intentie handicapeaza copilul

Să-mi fie teamă? Să fug? Să lupt? Ce este anxietatea?   Teama este o caracteristică a speciei umane. Aceasta are efecte benefice şi adaptative în anumite situaţii, cum sunt, de exemplu, cele de pericol. Teama Read more...